marți, 30 octombrie 2012

Placeri de toamna

Azi este marti, o zi care in mod normal nu aduce prea multa voie buna, dar eu sunt tare binedispusa.
In sfarsit s-a dat drumul la caldura, ceea ce ma bucura in mod deosebit. Cand am plecat dimineata de acasa am lasat caloriferele pornite si pe cand m-am intors de la birou era o temperatura perfecta in casa. Ma bucura si faptul ca a venit toamna si e mai frig pe afara, parca chiar miroase a frig. E genul ala de seara tomnatica in care vrei sa te cocolosesti in niste sosete groase, sa citesti o carte la lumina unei veioze, langa un calorifer fierbinte in timp ce savurezi un ceai. Un ceai cu rom :).

De ceva timp am de gand sa scriu un post despre lucrurile, locurile sau contextele care imi fac placere si o sa incep cu cele care sunt legate de toamna:


- o plimbare intr-un oras de provincie (in cazul meu Turda), dupa lasarea intunericului, afara nu sunt mai mult de 5 grade, iar pe marginea trotuarului tiganii vand castane prajite. Simti ca mirosul castanelor te incalzeste, iar cand le desfaci una cate una varfurile degetelor te ard. Orasele de provincie (cel putin cele mai mici) au o liniste a lor, imposibil de regasit in Bucuresti

- seara, in casa bunicilor, mai exact in camera-biblioteca, focul arde in soba si eu ma uit pe geam in directia Ariesului, unde, de cand ma stiu eu, arde un bec de iluminat strada. E unul dintre putinele peisaje urbane care ma indeamna la meditatie si care imi trezeaste un sentiment de fericire ca sunt acolo, atunci.

- sambata dimineata, afara ploua si vremea e intunecata, sunt inca in pat, in dormitorul nostru din Bucuresti, caloriferul duduie :), iar eu citesc un roman de Rodica Ojog-Brasoveanu. Uneori imi vine sa motai, si chiar atipesc, pentru ca nu am absolut nimic de facut in ziua respectiva.

- sambata dimineata, e soare dar totusi foarte frig si Vlad e de acord sa mergem sa ne bem cafeaua in Cismigiu. Luam cafea de ma McDonalds :D si stam pe bancile din Cismigiu vreo ora, pana ne ingheata picioarele.

- orice weekend, toamna. Vremea este mohorata, iar eu sunt cu Vlad suntem undeva la munte, intr-o cabanioara fara pretentii. Facem o plimbare, bem un vin fiert, Vlad vrea sa doarma iar eu pot sa citesc in voie.

- perioada cand se apropie Sf. Nicolae. Cam toata lumea intra in transa Sarbatorilor, eu incep sa ma agit cu ce sa cumpar de Craciun, ce sa fac de ziua mea, ce facem de Revelion, iar Vlad isi pastreaza calmul ireprosabil.

- Intru in holul casei bunicilor, venind inghetata de afara, usa de la bucatarie este deschisa, e cald si miroase a prajituri - bunica pregateste ceva delicios. Din pacate nu asta nu s-a mai intamplat de ani buni, de obicei asa era in unele zile de scoala inainte de Sarbatori. Acum cand mergem la bunica (mult prea rar fata de cat de des mi-as dori) vrea sa stea cu noi, nu sa-si consume timpul cu altceva. Si totusi asa mi-e de dor de acea senzatie si acele timpuri.

Bineinteles, as putea continua lista pana maine, dar ma bazez pe capacitatea mea de sintetizare pentru a nu-mi plictisi cititorii :). Voua ce va place toamna?

duminică, 28 octombrie 2012

Despre haine in toamna asta


Azi am avut o dupa-amiaza complet libera de responsabilitati si am profitat de ea petrecand-o prin magazine. Avand in vedere ca mai am cateva zile bunicele pana la salariu, nu mi-am cumparat nimic, iar Vlad a ramas complet socat de acest lucru. Totusi, cu sufletul simt ca mi-am cumparat anumite chestii, pentru ca mi-au placut asa de mult de tot la ele ma gandesc.

In ultimul timp am incercat sa-mi conturez oarecum gusturile in domeniul modei, sa-mi cumpar piese care sa fie deosebite si sa-mi constientizez propriul stil. Trec prin acest proces impreuna cu mama mea si chiar ne motivam reciproc laudandu-ne cu progresele facute :). Nu am inceput acest lucru constient, poate e o chestie care vine cu varsta si cu deschiderea pe care o ai fata de dezvoltarea personala, dar acum citesc cu mare interes cartile lui Nina Garcia, urmaresc mai multe bloguri de moda, citesc reviste din strainate care ma inspira, caut postari pe youtube despre tendinte si cel mai important cantaresc mult mai mult orice achizitie. Sunt inca pe drum, vreau sa cunosc si sa ma imbrac cat mai bine si implict sa fiu cat mai multumita cu mine.

In tot acest timp, cred ca hainele din colectiile noi, indiferent de magazin, sunt mai scumpe decat merita, iar faptul ca sunt adepta principiului "Never pay full price" descoperit in America prin intermediul magazinelor Marshalls ma face sa cumpar in proportie de 90% in perioada de reduceri. Stiu ca acest principiu e deseori in opozitie cu snobismul tipic generatiei din care fac parte (care din fericire da semnale de destindere), insa cred ca l-as aplica si daca as avea mult mai multi bani la dispozitie.

Un mijloc descoperit relativ recent de a plati un pret corect pentru haine este ebay.co.uk unde gasesc cam orice din ce se gaseste in magazinele noastre, la un pret cu cel putin 30% mai mic.

Chiar tinand cont de toata argumentarea de mai sus, sunt haine pe care mi le doresc mult si in care imi imaginez ca mi-ar sta foarte bine, deci mi se intampla sa cedez tentatiei. Ca sa fiu convinsa in totalitate ca respectivul obiect de imbracaminte merita, incerc sa-l evaluez dupa doua criterii:

- Cost per wear; in romaneste cred - pret per imbracare. Astfel un produs scump pe care-l porti de multe ori poate de fapt sa te coste mai putin decat un produs ieftin pe care-l porti de putine ori. De exemplu, costul unui trenci clasic, dintr-un material bun dar pentru care trebuie sa investesc mai multi bani, va scadea cu fiecare purtare datorita duratei prelungite de viata si faptului ca nu se demodeaza de la un an la altul. In acesta categorie intra destule obiecte de imbracaminte in care chiar merita investit, voi avea o postare separata pe acest subiect.

- Posibilitatile de a fi combinat cu alte haine din garderoba. Degeaba imi doresc un sacou roz electric sau o pereche de pantofi neon daca nu am absolut nimic la care sa-i port, iar cumpararea lor ma va duce la cheltuirea altor bani pe alte elemente pentru a avea o combinatie potrivita. Bineinteles, sunt anumite haine la moda in sezonul respectiv care poate sunt ceva deosebit dar din punctul acesta de vedere militez pentru o selectie destul de stricta a ceea ce sa cumperi si ce nu. Pentru acest gen de cumparaturi merita sa faci o lista cu ce ti-ai dori, s-o studiezi cateva zile, sa mai ceri o parere (in cazul meu, maman :)) si apoi sa faci achizitiile.

Asadar, azi am avut parte de "window shopping"(cum se traduce sintagma asta in romaneste?) si in loc de cumparaturi m-am ales cu o lista de dorinte. Lista completa se afla pe pinterest si este in continua revizuire. A, si nu contine doar haine vazute azi in magazine ci si alte chestii gasite pe net.
Mai jos o selectie cu ce mi-ar placea pentru toamna asta:

Paltonas rosu de la Zara, cu o croiala clasica, sigur l-as putea purta ani buni de acum incolo toamna si primavara, combinat cu diverse esarfe, in functie de stare. L-am vazut azi in magazin si bate putin mai spre caramiziu decat in pozele de pe site, dupa parerea mea o culoare chiar mai frumoasa. Stiu ca ma prinde aceasta culoare de aceea din punctul asta de vedere nu as avea nici o ezitare. Cusut excelent, cum se intampla de obicei la Zara cu piesele mai scumpicele, si cu un material deosebit de fin la atingere. 75% lana si 25% poliamida, cu siguranta este destul de calduros pentru friguroasa din mine. Pretul totusi este prea mare: 579 lei. In momentul acesta, maximul pe care l-as plati pentru o haina de genul acesta, tinand cont de tot ce am scris mai sus si banii pe care ii castig, este cam 350-400 lei si asta numai daca nu m-as putea abtine sa astept pana la reduceri. Oricum stiu ca ar fi destul de greu sa-l gasesc la reduceri, pare genul de palton care nu se mai gaseste dupa ce incep reducerile.



Cardigan deschis la culoare tot de la Zara, de luat peste orice. Mi se pare ca merge si la o tinuta mai de birou legat cu o centura in talie, si la blugi, lasat relaxat. Desi poate te face sa pari mai "mare" decat esti din cauza volumului ochiurilor, mie genul asta de cardigan mi se potriveste perfect. Asta pentru ca sufar in mod continuu de frig, mai ales la birou. Pe langa ca arata de nota 10, se vede ca e facut cu grija mai are si o textura moale si placuta la atingere. Costa 169 de lei. Sunt in cumpana legat de aprecierea pretului, poate daca as fi stat mai bine cu banii in perioasa asta, l-as fi cumparat, sigura fiind ca l-as purta cativa ani. Poate o sa-mi fac un cadou cu proxima ocazie. Oricum, cardigan de genul asta am mai vazut cam pe la 100 de lei, dar fara sa poata fi comparat cu cel de la Zara. De aceea poate pretul este acceptabil, intr-un anumit context.


Imi doresc si o esarfa cu print leopard dar nu am vazut in magazine ceva fain. Cele de mai jos, ambele de pe loveitsomuch.com sunt la nivelul de dorinta.


Geaca de piele adevarata de la Zara. Mi-a placut foarte mult, dar deocamdata pretul este prohibitiv (759 lei), chiar daca stiu si inteleg ca gecile de piele costa mult. In schimb, asa ceva nu se demodeaza.



Voi continua lista intr-o postare viitoare.


duminică, 14 octombrie 2012

Twin Peaks: Fire Walk with Me


N-am mai scris pe blog de ceva cam mult timp, dar îmi iau angajamentul să scriu mai des, macar o dată pe săptămâna. Nu că nu aș avea destule idei sau gânduri interesante (zic eu :-)), însă de fiecare dată când am un pic de timp liber, mi-l ocup cu altceva, care pare prioritar exact în acel moment. Așadar voi încerca sistemul scrierii articolelor în avans, ca mai apoi să reușesc să păstrez un flux constant de postări.


Revin așadar la un subiect drag mie, filmele, iar azi voi scrie despre o deosebită experiență cinematografică - Twin Peaks: Fire Walk with Me. După ce acum ceva vreme am revăzut cu ochi și minte matură serialul Twin Peaks, azi am vizionat continuarea. Pentru cine își amintește subiectul serialului, continuarea (continuare doar din punct de vedere cronologic al lansării) sintetizează viața Laurei Palmer în săptămâna dinaintea morții ei. Bineînțeles, regizat tot de David Lynch, în același stil plin de simboluri care naște multe întrebări și îți pune intens intuiția la încercare, filmul te captivează și îți lasă o senzație ciudată.
Multe dintre personajele inițiale din serial nu mai apar în continuare, iar unele au un joc minimal. Întregul scenariu este un amalgam între planurile realității și subconștientului, cel puțin eu așa l-am interpretat, desfășurate în interiorul tuturor personajelor cheie.
Nu voi intra mai adânc în intrigă pentru a nu strica plăcerea celor care urmează să vadă filmul, însă îl recomand din tot sufletul celor cărora le plac thrilerele non-horror (daca le pot spune așa) și care apreciază jocul prin metafore.
Dacă îmi va rămâne puțin timp în această liniștită seară de duminică, aș vrea să urmăresc Psycho, celebrul film regizat de Alfred Hitchcock.