N-am mai scris pe blog de ceva cam mult timp, dar îmi iau angajamentul să scriu mai des, macar o dată pe săptămâna. Nu că nu aș avea destule idei sau gânduri interesante (zic eu :-)), însă de fiecare dată când am un pic de timp liber, mi-l ocup cu altceva, care pare prioritar exact în acel moment. Așadar voi încerca sistemul scrierii articolelor în avans, ca mai apoi să reușesc să păstrez un flux constant de postări.
Revin așadar la un subiect drag mie, filmele, iar azi voi scrie despre o deosebită experiență cinematografică - Twin Peaks: Fire Walk with Me. După ce acum ceva vreme am revăzut cu ochi și minte matură serialul Twin Peaks, azi am vizionat continuarea. Pentru cine își amintește subiectul serialului, continuarea (continuare doar din punct de vedere cronologic al lansării) sintetizează viața Laurei Palmer în săptămâna dinaintea morții ei. Bineînțeles, regizat tot de David Lynch, în același stil plin de simboluri care naște multe întrebări și îți pune intens intuiția la încercare, filmul te captivează și îți lasă o senzație ciudată.
Multe dintre personajele inițiale din serial nu mai apar în continuare, iar unele au un joc minimal. Întregul scenariu este un amalgam între planurile realității și subconștientului, cel puțin eu așa l-am interpretat, desfășurate în interiorul tuturor personajelor cheie.
Nu voi intra mai adânc în intrigă pentru a nu strica plăcerea celor care urmează să vadă filmul, însă îl recomand din tot sufletul celor cărora le plac thrilerele non-horror (daca le pot spune așa) și care apreciază jocul prin metafore.
Dacă îmi va rămâne puțin timp în această liniștită seară de duminică, aș vrea să urmăresc Psycho, celebrul film regizat de Alfred Hitchcock.
Revin așadar la un subiect drag mie, filmele, iar azi voi scrie despre o deosebită experiență cinematografică - Twin Peaks: Fire Walk with Me. După ce acum ceva vreme am revăzut cu ochi și minte matură serialul Twin Peaks, azi am vizionat continuarea. Pentru cine își amintește subiectul serialului, continuarea (continuare doar din punct de vedere cronologic al lansării) sintetizează viața Laurei Palmer în săptămâna dinaintea morții ei. Bineînțeles, regizat tot de David Lynch, în același stil plin de simboluri care naște multe întrebări și îți pune intens intuiția la încercare, filmul te captivează și îți lasă o senzație ciudată.
Multe dintre personajele inițiale din serial nu mai apar în continuare, iar unele au un joc minimal. Întregul scenariu este un amalgam între planurile realității și subconștientului, cel puțin eu așa l-am interpretat, desfășurate în interiorul tuturor personajelor cheie.
Nu voi intra mai adânc în intrigă pentru a nu strica plăcerea celor care urmează să vadă filmul, însă îl recomand din tot sufletul celor cărora le plac thrilerele non-horror (daca le pot spune așa) și care apreciază jocul prin metafore.
Dacă îmi va rămâne puțin timp în această liniștită seară de duminică, aș vrea să urmăresc Psycho, celebrul film regizat de Alfred Hitchcock.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu