Sa-i uram bun venit lui Sniper!

Inainte de a incepe sa cititi aceasta postare va rog priviti poza de mai jos. Nu-i asa ca arata frumos? Parca te imbie sa stai la taclale la ceas de seara, sau dupa caz, daca nu ai cu cine sa stai la taclale, sa stai sa scrii pe blog sau sa citesti :D. Da, asa arata acum micul meu balcon, la care clar mai am de lucru, dar tot e un inceput promitator.

Asadar acum il voi onora pe noul membru al vietii noastre Lentila Hubble Crucisatorul aka Sniper cu o postare speciala pe blog. Tocmai l-am vazut live, la bunii mei prieteni Raluca si Alex, care l-au adoptat de vreo saptamana si care nu se mai satura sa-l cocoloseasca.
Povestea in sine e, putem sa zicem, obisnuita... doi oameni care s-au decis sa adopte o pisica, dezamagiti de o experienta mai veche cu un caine si insipirati de buna mea intelegere cu Sophie, care chiar imi face viata mai frumoasa.
Partea amuzanta a povestii este modul matern / partern in care s-au intamplat lucrurile, mai exact faptul ca de fiecare data cand vorbeam cu Raluca de treaba asta parca vorbeam de un copil.
Am inceput sa discutam daca ar fi cazul sa-si ia pisica, care sunt beneficiile si dezavantajele... Facem sau nu facem un copil? Mi-a cerut parerea in mai multe privinte gen costuri, timp pe care-l acorzi pisicii etc. Eu care deja aveam "copilul" evident m-am simtit mandra si experta :D in aceste chestiuni. Ok, s-a "nascut" copilul insa nu a putut fi adus acasa de la maternitate. Bietul Sniper avea ceva parazit si necesita tratament. Eu deja trecuta prin chinurile "copilului" bolnav, mi-am sunat constiincioasa doctorita veterinara si i-am cerut sfatul. Subiectul era deja la ordinea zilei, traiam impreuna cu Raluca orice emotie.
In sfarsit bebeul a ajuns acasa cand eu eram plecata in concediu. Neaparat se planifica o vizita, exact ca si vizitele de curtoazie dupa nasterea copilului :))). Alex merge in continuare cu el la vet pana se va face complet bine. Raluca pune poze cu Sniper pe Facebook, exact ca si alte prietene care au copii si pun la randul lor poze cu acestia.
Cand am fost azi la ei mi-am exprimat evident admiratia fata de frumusetea motanului si fata de cumintenia lui. A lipsit doar buchetul de flori ca sa fie complet scenariul in care puteam linistiti sa-l inlocuim pe Sniper cu un bebe :)).
Va rog observati atent privirea profunda a lui Sniper :D. Are el ceva doar al lui :))

In ultimul timp universul meu e plin de pisici, de cand o am pe Sophie parca au aparut in viata mea ca ciupercile dupa ploaie. Asa e? Pisicile atrag alte pisici? Ca si cum banii la bani trag? :D A, si mi s-a mai si spus ca sunt ca o pisica - evident un compliment :), dar probabil ca si animalul influenteaza stapanul nu doar invers.

Asadar... sa-i uram bun venit lui Sniper printre noi, sa-i felicitam pe cei doi pentru frumosul gest de a adopta un motanel si la cat mai multe pisici cu cate noua vieti!

PS: Si a zis Alex sa zic pe blog ca ce frumos e el (nu motanul), el Alex, si ca a primit o invitatie la cafea de la o tipa :D (evident invitatie neonorata, you b.... Alex's taken :D)