Adresa noua pentru Fata Norocoasa

Dragii mei, vă aștept cu drag la o nouă adresă: www.fatanorocoasa.ro.

Sa ne recitim cu bine,
Cristina

Dragă Moș Pisiciun

Dragă Moș Pisiciun,

Numele meu este Silvia și am un an și jumătate. De fapt un an și jumătate și câteva zile.

Am venit pe lume în luna lui cireșar, iar când mama și tata m-au adus acasă de la spital m-a împinat Sophie, pisica noastră despre care mama mi-a povestit că a luat-o din stradă cu doi ani înainte.

La început pisicuța era și mai mare, și mai deșteaptă decât mine. Noaptea, și de multe ori în timpul zilei, se cuibărea la picioarele mele, pe o păturică pe care eu o primisem cadou, dar pe care i-am dat-o ei până la urmă. Când plângeam, mieuna și ea alături de mine și cel mai mult ne plăcea să dăm concerte la miezul nopții, când toată lumea avea chef să doarmă. Eu îmi primeam lăpticul bun, iar pe ea mama o mângâia și o făcea să toarcă.

Uneori o mai apuca și gelozia, nu înțelegea de ce mama mă ia tot pe mine în brațe și nu pe ea și încerca să se așeze peste mine. Noroc că până la urmă am împărțit în mod egal teritoriul și amândouă suntem mulțumite.

Încet, încet am început să fac mai multe lucruri decât ea, să înțeleg ce îmi spun părinții, iar pe ea s-o iubesc tot mai mult. Acum fugim una după alta prin casă, alteori vreau să-i pun agrafe în blăniță, iar alteori mă înghesui alături de ea în poala lui mama.

Deși sunt așa de mică, știu să-i dau mâncărică și îi arunc chiar și din farfuria mea. Dar nu înteleg de ce nu vrea delicioasele boabe de mazăre sau firimituri de pâine... nu știe ce pierde. Tot miaună după mama să-i dea pliculețe, cele de aici sunt preferatele ei.

Tata îmi spune că e mult mai ușor să ai o pisică acum decât era acum 15 ani, când el era la liceu și tot aducea în casă pisici din fața blocului. Pe vremea aceea nu prea aveai de unde să cumperi litiere, saci cu nisip special și mâncarea de pisici era scumpă. Acum găsim de toate pentru pisicuțe și cel mai simplu e să dăm comenzi online că să cumpărăm tot ce trebuie pentru Sophie. Acum că s-a lansat www.cattitude.ro, magazinul online premium de accesorii și mâncare pentru animalele de companie, Sophie o să primească tot ce-i mai bun.

Înainte să mă nasc, multă lume le-a zis părinților mei să dea pisica de acasă pentru ca nu ar fi bine pentru mine. Mă bucur că mama a luat altă decizie, după ce s-a informat la doctorița mea și la tanti veterinar. A căutat păreri de la alte mămici și pe internet și nu a avut nici un dubiu că face ceea ce trebuie. Așa că suntem acum o familie de 4, chiar dacă 3 dintre noi suntem cu câte două picioare și una cu 4 lăbuțe. Ce important e să ai acces la informație. Vreau să fiu și eu la fel ca mama când o să cresc mare, să iau decizii cât mai informate.

Pentru mine, cel mai important lucru în relația noastră este jocul, îmi place să-i flutur pe la nas șoricelul și ea să fugă după el. Dar știu că pentru mama contează mult mai multe. Mi-a povestit cum Sophie a fugit odată de acasă și cum a cautat-o disperată 2 săptămâni ca mai apoi s-o găsească în curtea unui vecin. O iubește mult. Cred că dacă ar fi măcar o zi în locul lui Sophie, i-ar spune să nu se mai panicheze așa când nu apare la primul pis-pis, că sigur se ascunde pe undeva și să-i cumpere mai multă mâncare cu ton.

Închei aici mica mea epistolă, dar nu înainte de a-ți mai spune ceva... n-aș fi știut de noul magazin preferat al Sophicai, dacă nu ar fi fost cei de la Agenția de Marketing Creative Wings, așa că le transmit mulțumiri din partea ei, iar ție Moșule te rog să-i aduci multă mâncare cu ton lui Sophie, neapărat de la www.cattitude.ro și ceva să ne jucăm împreună.

Vreau să vină și la ea moșul, așa cum vine și la mine.

Silvia, XOXO

Gentuta mea de cosmetice, inca un motiv pentru care imi plac calatoriile

Pe canalul meu de youtube, pe care il gasiti aici, am primit foarte multe cereri sa fac un video despre gentuta de cosmetice pentru calatorie.
Am intarziat putin cu acest videoclip, vreo cateva luni :))), dar nu-i nimic, tot e bine ca l-am facut pana la urma.

Glorioasa varsta de 30 de ani

Inspirata de articolul mamei mele pe care il gasiti aici, mi-am dat seama ca si eu am o lista de lucruri care ma enerveaza (in limbaj colocvial as putea spune ca ma chiar dispera) si care sunt legate in mod clar de perioada de glorie de dupa 30 de ani.
Initial ma gandeam sa fac o lista cu "bulleturi", sunt convinsa ca cei care ma citesc stiu ce sunt alea, dar mai bine le iau la mana, asa cum imi si vin in minte.
Primul si cel mai enervant ar fi felul cum stralucesc firele albe de par instre doua vopsituri. In nici o etapa a vietii mele, parul meu nu a stralucit asa cum se intampla cu firele albe care sunt tot mai numeroase si mai evidente. Primul mi-a iesit pe la vreo 20 de ani si atunci inca le smulgeam cu penseta, dar va imaginati ca acum nu ar mai fi chiar indicat sa raman cu mai putin de jumatate din parul de pe cap. Asta dimineata eram in lift, intr-o luminina difuza, locul propice pentru a te admira cat de bine arati, daca simti asta, bineinteles... Dar nu, tot ce se evidentia in oglinda erau niste straluciri sinistre venite din capul meu. Acum cum pot eu sa mai am o zi buna?
Reusesc sa ma trezesc chiar daca nu am dormit destul si sunt super obosita. Mai demult nu puteam face asta. Fie intarziam la serviciu, fie nu ma mai duceam deloc, simteam ca imi permit. Ma enerveaza ca m-am obisnuit asa de mult cu responsabiltatile, serviciul, copil, poate si sot sau cine stie care altele or mai fi. Sunt unele zile in care simt ca duc in spate un bolovan, dar il duc cu mandrie, macar :).
Faptul ca generatile se reimprospateaza si da, asta inseamna ca ma bucur mult de copiii care vin pe lume, dar timpul trece pentru altii, iar cei mai in varsta pleaca incet dintre noi. Parca realitatea asta m-a palit fix dupa ce am implinit 30 de ani si nu e placuta deloc.
Simt ca imi ticaie ceasul biologic. Ma enerveaza ca nu mai pot astepta inca cativa ani pentru a mai face un copil, pentru ca peste cativa ani ma voi apropia de 40. Si nu stiu daca atunci o sa mai pot, daca o sa fiu destul de sanatoasa, daca o sa mai vreau. Plus ca daca tot am pe Silvia mica, ar fi bine, asa cred eu, sa mai aiba un frate sau o sora de varste apropiate. Si sunt multe altele de discutat legate de subiectul asta dar poate cu o alta ocazie.
O alta chestie asa mai "nasoala" :) dupa ce treci de 30 de ani este ca incepi sa devii mai cinic si iti cam pierzi din entuziasm. Nu mai ai toleranta pentru scaparile unora si altora, dar pe de alta parte pe cei pe care ii apreciezi o sa-i apreciezi si mai tare. Incepi sa-ti vezi apropiatii (inclusiv parintii) cu niste ochi foarte lucizi, ca de la egal la egal in sfarsit si asta nu-ti ofera intotdeuna o imagine placuta. II vezi ca sunt si ei oameni, incepi sa-i intelegi mai bine, dar le mai dispare din aura pe care o aveau cand erai mic.

Pe voi ce va enerveaza la varsta asta?
Trebuie neaparat sa revin si cu un articol in care sa descriu si ce e super fain la 30 de ani.