Recomandarile zilei, pentru trecerea dintre ani

Dupa scurta vacanta de Craciun de la Turda, am ajuns aseara la Bucuresti unde am gasit troiene de zapada si o neobisnuita liniste. Cred ca linistea e datorata tot zapezii care mai atenueaza din sunetele tipice ale orasului si poate si faptului ca multi bucuresteni sunt plecati in perioada asta. Includ si doua poze, privelistea de la balconul nostru, peisaj care nu poate decat sa ma bucure.

De fapt dorisem sa scriu aceasta postare ca sa va recomand un film si o sceneta potrivite cu aceasta perioada si cu toata zapada care a cazut - Visul unei nopti de iarna si Noi seara nu mancam.
Cred ca Visul unei nopti de iarna poate fi incadrat la categoria pieselor de teatru TV, fiind filmat doar in interior si cu doar cateva schimbari de decor, dar nu asta conteaza. Este vorba despre o poveste de iubire, redata cu umor, despre snobism si simtul realitatii si despre arta de a trai frumos. E un clasic, filmat alb-negru, cu Florin Piersic si Rodica Mandache. Piersic a fost intr-adevar un barbat foarte chipes si este un actor talentat, iar Rodica Mandache este in acest rol o dulceata de fata, rol care de altfel a si facut-o cunoscuta si apreciata de publicul larg. Toata povestea se petrece chiar in noaptea de revelion, intr-o atmosfera idilica, de buna stare si de savoir-vivre.

A doua sceneta pe care v-o recomand, Noi seara nu mancam, este o sceneta umoristica, de prin anii 70, care te va face sa razi cu gura pana la urechi, bineinteles daca iti place de Tamara Buciuceanu. Actiunea se petrece tot in cadrul sabatorilor de iarna, nu e clar exact cand, dar sunt sigura ca veti regasi o similaritate intre personajul principal si unele persoane cunoscute voua.

La Multi Ani 2015!

Twin Peaks: Fire Walk with Me

N-am mai scris pe blog de ceva cam mult timp, dar îmi iau angajamentul să scriu mai des, macar o dată pe săptămâna. Nu că nu aș avea destule idei sau gânduri interesante (zic eu :-)), însă de fiecare dată când am un pic de timp liber, mi-l ocup cu altceva, care pare prioritar exact în acel moment. Așadar voi încerca sistemul scrierii articolelor în avans, ca mai apoi să reușesc să păstrez un flux constant de postări.

Revin așadar la un subiect drag mie, filmele, iar azi voi scrie despre o deosebită experiență cinematografică - Twin Peaks: Fire Walk with Me. După ce acum ceva vreme am revăzut cu ochi și minte matură serialul Twin Peaks, azi am vizionat continuarea. Pentru cine își amintește subiectul serialului, continuarea (continuare doar din punct de vedere cronologic al lansării) sintetizează viața Laurei Palmer în săptămâna dinaintea morții ei. Bineînțeles, regizat tot de David Lynch, în același stil plin de simboluri care naște multe întrebări și îți pune intens intuiția la încercare, filmul te captivează și îți lasă o senzație ciudată.
Multe dintre personajele inițiale din serial nu mai apar în continuare, iar unele au un joc minimal. Întregul scenariu este un amalgam între planurile realității și subconștientului, cel puțin eu așa l-am interpretat, desfășurate în interiorul tuturor personajelor cheie.
Nu voi intra mai adânc în intrigă pentru a nu strica plăcerea celor care urmează să vadă filmul, însă îl recomand din tot sufletul celor cărora le plac thrilerele non-horror (daca le pot spune așa) și care apreciază jocul prin metafore.
Dacă îmi va rămâne puțin timp în această liniștită seară de duminică, aș vrea să urmăresc Psycho, celebrul film regizat de Alfred Hitchcock.

Loverboy

Duminica am vazut filmul "Loverboy" cu George Pistereanu si Ada Condeescu. Mi-a placut mult. Lui Vlad i-a placut asa si asa.
Povestea din film descrie o iubire viciata, dintre Luca si Veli, care se termina intr-un mod prost pentru amandoi. Nu vreau sa redau detalii pentru ca cel mai bine e sa vezi filmul fara sa stii despre ce e vorba - cum a fost si cazul meu. Si atunci poti sa-ti dai seama cat de naiva/naiv esti (sau inca mai esti). Oricum, clar merita vazut. Este unul dintre putinele filme romanesti despre care spun asta, cel putin in ultimul timp.
In alta ordine de idei, mi-a placut mult personajul Luca, acest James Dean al Romaniei (cel putin estetic in acest film), salbaticiunea si forta pe care o emana - in special o "tabacire" sufleteasca, de care speram sa scape. Veli are si ea partea ei de apreciat, prevad un viitor generos pentru aceasta actrita. Plusul ei este ca se autoexclude din categoria actritelor frumoase, care-si doresc sa domine personajele, facand povestea mai putin credibila.

Filmul copilariei mele pe care n-am putut sa-l vad decat acum...

Cei apropiati mie stiu ca este vorba despre Twin Peaks, pentru ca in ultimele doua saptamani l-am pomenit de o gramada de ori. L-am vazut oarecum in stilul maraton, uitandu-ne la doua, trei episoade intr-o seara, daca nu mai multe.
Mi-a placut. Nu stiu daca pot sa sintetizez exact de ce, dar cred ca e un film care merita si trebuie vazut. David Linch are talentul de a metamorfoza lucruri serioase, de multe ori chiar tragice, in scene care te fac sa zambesti din cauza cinismului sau realismului lor. Pe alocuri serialul are tenta horror, dupa standardele mele, putina comedie si drama, cliseele sunt prezente dar luate in deradere si aproape toate fetele sunt foarte frumoase.
Pe cand a fost difuzat la noi prima data, prin 92-93 cred, ai mei nu m-au lasat sa-l vad, cel mult vedeam prima parte a unui episod dupa care ma trimiteau la mine in camera. Tin minte ca asta imi crea o mare frustrare, la fel ca si regula de a ma culca la noua in fiecare seara. Iata asadar doua motive pentru care ma bucur de starea de adult - pot sa ma culc la orice ora vreau si pot sa vad ce filme vreau.

Am vazut ambele serii, doar doua au fost filmate, si m-a frapat diferenta de fir epic dintre cele doua. Prima a avut stilul unui film politist, iar cea de-a doua a avut tente majore de misticism. Nimic mai placut decat sa fii tinut cu sufletul la gura pentru ca nu stii la ce sa te astepti.
Ieri am vazut ultimul episod, care a fost cu adevarat infricosator (ce cuvant ciudat, dar n-am gasit altul pe moment) si care ar fi putut foarte bine sa constituie baza pentru o a treia serie. Din pacate aceasta a treia serie n-a aparut niciodata.




Figura cadavrului Laurei Palmer este una dintre cele mai usor recognoscibile oriunde in lume (conform IMDB).
Serialul acesta mi-a starnit apetitul pentru filmele lui David Lynch si cred ca weekendul acesta o sa continui cu Blue Velvet si The Elephant Man.

De vazut in sesiunea de filme toamna 2011

Intamplator am vazut azi pe Discovery un documentar despre revolutia cinematografiei americane, referitor la perioada anilor '70 cand s-au facut multe filme "de regizor" - nu stiu daca asta termenul cel mai corect, in orice caz sunt filme oarecum in opozitie cu filmele "cu succes de casa".
Intervievat in acest documentar este Martin Scorsese al carui " Mean Streets" (1973) vreau sa-l vad cu prima ocazie.




Apoi am mai pus pe lista:
- Harold and Maude; 1971
- La mariee etait en noir; 1968
- The Panic in Needle Park (cu Al Pacino tanar, un deliciu); 1971
- Apocalypse Now; 1979
- Farenheit 451; 1966
- THX 1138; 1971

Tot cautand trailere pentru aceste filme pe YouTube and dat peste un film - Metropolis - din 1927, versiunea intreaga, dar din pacate cu sunetul (muzica) adaugat peste versiunea originala. Nu am vazut decat primele minute din film insa pare extrem de interesant, iar ideea lui mai mult decat inovativa pentru anul 1927 (ma refer la faptul ca s-a facut un film despre asta). Citind despre el pe internet, nu pot decat sa-mi aprob ignoranta in domeniu, insa sa ma bucur ca am descoperit ceva pretios.