Propuneri de activitati pentru inlocuirea treptata a privitului la TV cu ceva mai placut si interesant

Dupa articolul pe care l-am publicat ieri despre cu am renuntat eu la TV Cablu, vin cu o lista de lucruri pe care le facem noi in timpul pe care in mod traditional l-am fi alocat televizorului. Evident, n-ai cum sa-ti ocupi timpul din prima dupa ce renunti la aceasta ocupatie, dar usor-usor vei deveni mai creativ in legatura cu ce poti face in loc.
Asadar cam ce facem noi cand in timpul in care ne-a ramas dupa ce am renuntat la cablu:

- stam la povesti; adica ne intrebam reciproc cum a fost la serviciu, cum ne mai simtim, vorbim despre noi, vorbim despre fetita pe care o coacem la mine in burta, Vlad vine cu tot felul de subiecte din psihologie si unele chestii filosofice la care se gandeste el; comunicam mult, gatim impreuna, mancam si bem un pahar de vin (eu mai putin in perioada asta); et faire l'amour est une habitude quotidienne

- iesim la plimbare; obiceiul acest fluctueza in functie de cat chef am eu, pentru ca in perioada asta orice miscare mi se pare un pic mai obositoare, dar ma motiveaza Vlad cu o inghetata de la Mec

- citim; eu citeam relativ constant si inainte dar pe Vlad il vad citind mult mai mult de cand nu are televizor

- ascultam muzica; mai stiti cu e sa asculti muzica si sa faci doar asta? Fara nici un fel de alt stimul de atentie?

- vedem filme; descarcate de pe net si uneori mergem si la cinematograf

- stam pe net; nu neg, asta o facem deseori dar macar cand facem asta ne concentram pe asta, fara sa mai avem si un televizor pornit

- avem seri in care fiecare isi vede de programul lui; el cu prieteni de-ai lui, eu cu ai mei; NU facem totul in comun :D

- scriu pe blog sau fac liste pentru bebe :D si Vlad se joaca pe PlayStation (eu tot zic ca e mai bine decat sa stai in fata televizorului)

- ma gandesc; da, pur si simplu stau si ma gandesc la orice, la nimicuri si la de toate

- telefonez bunicilor, mamei, uneori il sun si pe tata (doar ca mi se pare ca ne gasim cam greu subiectele de discutie la distanta) si prietenele

- vad documentare pe youtube sau ma uit la vloguri de cosmetice :D (vlog = video blog)

- organizez diverse chestii prin casa; mi-am organizat cosmeticele, tot ce am prin bucatarie, hainele si acum lucram la balcon

- mergem si prin oras, doar ca de cand am ramas insarcinata nu prea avem asa multe optiuni de localuri ca peste tot se fumeaza

M-as bucura mult sa mai aud si alte idei si m-as bucura si mai mult sa-mi spuneti ca ati renuntat la cablu, sau de ce nu ati renuntat - care sunt argumentele pro televizor.

Cum am renuntat la televizor

Anul trecut fratele meu a fost intr-o scurta vizita de cateva zile la Bucuresti si a dormit la mine. In bucatarie eu am un soi de tablita unde ne scriem diverse mesaje, la fel fac si oaspetii nostri, care mai apoi pot fi sterse cu un burete. Ce credeti ca mi-a scris fratele meu - "Nu ai cablu - WTF?!".
Mare i-a fost surpriza cand a ajuns si a dat drumul la TV, dar nu avea nici un canal disponibil. Intr-un fel a fost asa de surprins, nu-si putea imagina existenta in afara acestui mediu informational reprezentat de televiziune si in lipsa ocupatiei din fiecare seara, statul in fata TV-ului.

Nici eu nu mi-as fi imaginat-o daca in 2008, cand m-am mutat prima data in chirie nu as fi avut o perioada de vreo cateva saptamani in care am asteptat operatorul de cablu sa vina cu instalarea. Atunci mi-am dat seama ca serile mele erau mai linistite, citeam mai multe, imi faceam tot felul de placeri minore gen sunat prieteni, iesit mai des in oras si un pic de gatit. In plus, ma simteam mult mai linistita, asa parca imi disparuse o parte din stres, nu ca as fi fost eu cine stie ce de stresata, dar ma simteam ZEN :).
Dupa perioada de asteptare, am avut din nou TV cablu si in momentul in care ajungeam acasa deschideam televizorul. Dap. Din reflex. Stiri, reclame, emisiuni una si una, filme, galagie, pana cand am avut un declic - clar imi place mult mai mult fara TV cablu, de fapt cam tot ce vad la TV ma obosea si nu-mi lipsise de fapt nimic in perioada de dinainte.

Timpul a trecut, ma mutasem cu fostul meu sot si de multe ori, de fapt in majoritatea serilor, programul nostru era dominat de televizor. Acasa, canapea, TV, culcat. OK, mai ieseam din cand in cand, dar cand stateam acasa nu eram 2 in cuplu, ci 3, noi si televizorul. Si nu glumesc, de fapt oriunde mergeam, eram noi si televizorul - la parinti, la socrii, la prieteni. Nu v-ati simtit niciodata agasati de intereseul acordat televizorul de catre comesenii vostri, de exemplu cand mergeti intr-o vizita? Am avea atatea lucruri frumoase si interesante sa ne spunem de multe ori, sa facem glume si sa depanam amintiri, dar mai degraba stam cu nasul la Antena 3 sau Realitatea si comentam ce politician a mai fost arestat - asta daca comentam si nu ne uitam ca "mutulicii".

In perioada ca in care am fost sigura am decis sa renunt la cablu, initial printr-o pauza de 3 luni (cand am avut cablul taiat ca sa nu mai platesc) si apoi de tot. Efectiv, m-am putut concetra pe alte chestii. MULT mai placute si care cred ca mi-au facut MULT mai mult bine decat privitul la televizor. Sincer, acum nu mai pot sa-i inteleg pe cei care ma intreba daca nu ma plictisesc fara televizor. Acum ma plictisesc daca ma uit la televizor.

Si, fara ifose inutile, sunt de multe ori mai informata decat prietenii din jurul meu care au televizor. M-a salvat internetul, imi aleg ce sa citesc, sursele din care sa ma informez si daca chiar am o emisiune pe care nu vreau s-o pierd o vad online (ex. Biziday). Exista o aplicatie - TVR+ unde toate canalele Tvr sunt disponibile live si la fel, toata arhiva de emisiuni. Am aplicatia pe telefon si fac screen mirroring pe televizor, adica pot sa vad pe ecranul TV-ului exact ce vad pe ecranul telefonului. E mult mai bine asa, sunt mult mai constienta de tot ce-mi trece prin fata ochilor si am un filtru bine sedimentat pentru informatiile pe care le primesc. Si Digi are o aplicatie asemanatoare unde sunt inclusiv canalele de documentare. Si totul gratis. Anual economisesc cam 500 de lei prin lipsa cablului deci o poseta faina de la Musette sau o pereche draguta de pantofi.

Va propun un exercitiu ca sa constientizati nivelul vostru de dependenta de televizor si mediul in care sunteti obligati sa va invartiti. Cand mergeti in vizita la cineva apropiat, spuneti-i sa inchida televizorul, sa mai stati si voi de povesti. Urmariti-i reactia si apoi analizati-va pe voi insiva si pe interlocutorii vostri sa vedeti daca aveti despre ce vorbi, in ce ritm si cum va simtiti in general? Daca aveti un sentiment stingher, luati o pauza de la cablu de 3 luni - asta e un standard in majoritatea contractelor si spuneti-mi parerea voastra de dupa :).

Si ca sevrajul sa nu fie prea puternic va las un link cu arhiva unei emisiuni de pe TVR+ pe care am vazut-o in seara asta (da, pe TV-ul meu, prin telefon, pentru ca mi-am dorit si pentru ca am simtit ca subiectul este ceva ce ma intereseaza si mai poate faca mai informata).
http://www.tvrplus.ro/emisiune-adevaruri-despre-trecut-9035

Problemele din bucatarie ale unei fete moderne

Si nu doar ale unei fete moderne, ci chiar ale unei sotii moderne, pentru ca acest statut, vreau, nu vreau, imi trezeste in constiinta responsabilitatea atent construita de femeile din generatiile anterioare si de care cu greu vom scapa. Degeaba zic cu mandrie ca sunt o femeie moderna care nu gateste ca tot mi-e mila de saracul meu prieten (in cateva zile sot) daca merge sa-si ia saorma cand vine de la serviciu.

Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic - cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea... Asa ca o sa va impartasesc eu din "intelepciunea batraneasca" pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).

Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.

Ok... subiect delicat... socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).

Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.

Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.

Cand devii prea mare pentru un client prea mic - varianta Emag

Mai stiti vremurile in care Emag-ul era de toata stima? Vremurile cand dadeai o comanda, ajungea la timp direct la destinatar si nu intampinai absolut nici o problema. Ce frumoase erau acele vremuri...
Ehe, dragii mosului, acele vremuri au trecut, Emag a crescut mare, iar noi clientii lor ne facem tot mai mici si insignifianti.
Nu prea are sens sa intru in detaliile intamplarilor prin care am trecut nu numai eu, ci si cativa (mai multi) dintre cunoscutii mei, insa voi puncta cateva probleme pe care le-am intampinat:

- comanda neprocesata de sistem (astepti mai multe zile si nu se intampla nimic la statusul comenzii)
- acces aproape imposibil la call center (incercari esuate de a intra in legatura cu un operator in zile consecutive)
- agenti de call center neinformati si lipsiti de orice initiativa (daca ai o problema care iese din scripturile lor habar n-au cum sa abordeze situatia)
- intarzierea comenzilor (pur si simplu curierul nu ajunge la termenul precizat in statusul comenzii)
- statusuri incorecte de comanda (scrie ca produsul a fost livrat desi nu a fost livrat, vorba americanilor "ever")

Oricum ce mai conteza un client in plus sau in minus cand esti asa de mare?

E si asta un pericol cand incepi sa te intizi mai mult decat ti-e plapuma, undeva vei incepe sa te diluezi. Emag s-a diluat in ceea ce priveste calitatea serviciilor si credeti-ma, am fost foarte ingaduitoare cu ei, pe termen chiar lung. Simt ca e momentul in care voi da ocazia si altor furnizori de genul Emag sa-mi arate ce pot, chiar daca voi plati un pic mai mult pentru niste servicii mai bune. Daca sunt baieti destepti, ca tot e la moda expresia asta, vor sti sa capitalizeze acest moment si sa-si creeze o plaja mai larga de clienti astfel incat in timp sa poata aduce preturile produselor lor la nivelul Emag. Ramane de vazut.

Oricum, in contextul asta, chiar azi am citit un raport preliminar al accidentului Air Asia care a dus la prabusirea unui avion de pasageri in 28 decembrie 2014. Stiti ce se intamplase? Pilotul incercase sa urce prea sus, prea repede si aeronava nu a rezistat. Nu degeaba s-a transmis vorba stramosilor nostri "Festina lente".

PS: Pentru cine nu are de-a face cu serviciile Emag, o scurta istorie vazuta prin ochii clientului: De cand ma stiu la calculator stiu si de Emag, care pe vremea cand eram eu in facultate vindea doar bunuri IT (calculatoare, componente etc). Toti stiam ca au cele mai bune preturi, ca te poti duce sa ridici produsele din showroom, deci practic sa le incerci, ca livrarea prin curier e ok si incet incet Emag-ul si-a creat o reputatie foarte buna. Incepusera sa devina maricei acum cativa ani cand au decis sa isi extinda gama de produse, dar nu intr-un mod dramatic. De vreun an incoace insa au tot felul de parteneriate cu diversi furnizori gen site in site (de exemplu Carturesti, Mega Image etc.), directia pe care cred eu ca o urmaresc fiind gen Amazon. Fie sa dezvolte ei pe termen lung, fie sa fie preluati de Amazon. Ei bine in acest ultim an asa de mult au crescut - produse multe, clienti multi, campanii nenumarate ca fiecare client in sine a devenit tot mai mic si neimportant.

Ce am invatat despre viata pana la 30 de ani

Cam in jumatate de an o sa ating nemaipomenita si rotunda varsta de 30 de ani. Asadar m-am gandit sa va impartasesc niste concluzii la care am ajuns in urma experientei mele de viata de pana acum si despre care cred ca m-ar fi ajutat si in trecut, daca as fi crezut in ele si daca le-as fi luat in considerare.

Nu sunt artista si nu am talente artistice

Sunt fascinata de lumea artistilor, de toata boemia care ii inconjoara, discutiile filosofice, curajul non-conformismului si de cand ma stiu mi-am dorit sa fiu o particica din toate acestea. Ei bine, din pacate nu sunt si nici nu cred ca o sa fiu vreodata. Nu am nici un talent care sa imi scoata imaginatia in evidenta sau sa lase lumea cu gura cascata (sau macar vreun grup mai mic)… In schimb mi se intampla de multe ori sa imi dau seama ca apreciez regulile, ca imi plac lucrurile organizate, ca imi place sa stiu la ce sa ma astept de la oameni. Niciodata n-am fost aia mai interesanta dintr-un grup de artisti, sau ma rog, stiti la ce ma refer, genul acela de oameni boemi, in schimb mi s-a intamplat de multe ori sa fiu apreciata in grupuri de oameni mai conformisti, mai “asezati”. Si mi-a placut. E important asadar sa te accepti asa cum esti si nu sa-ti doresti sa fii altfel, si poate asa ajungi sa-ti si iubesti propria persoana.

E important sa-ti cauti fericirea chiar daca sunt multi in jurul tau care nu o au

Cred ca e gresit sa te lasi descurajat de cei care spun ca fericirea nu exista si iti rad in fata cand le spui ca tu o cauti. Sunt atat de multi care se complac in context defavorabile, in relatii nefericite, in joburi stresante si prost platite si apoi incearca sa te descurajeze cand vrei sa schimbi ceva in jurul tau. Sunt constienta ca momentele cu adevarat fericite sunt putine si dureaza de obicei putin, insa asta nu inseama ca nu trebuie sa le cautam. E pacat insa sa-i ranim pe unii oameni dragi noua pentru acest scop, si din pacate am facut si eu asta, insa niciodata nu ii vei putea multumi pe toti si atunci nu ai alta alegere decat sa faci compromisuri sau chiar sacrificii.

Nu sunt o victima a relatiilor mele, voi fi o victima doar daca imi doresc asta

Cand eram mai frageda imi asumam cu destul de multa usurinta rolul de printesa ranita din diverse motive – “vai, nu m-a sunat timp de doua zile, vai, sta tot timpul la televizor, vai, iar mi-a cumparat un cadou aiurea, desi ii spusesem ca imi doresc …”. Stiu fetele despre ce vorbesc… boticul pe care il facem cand lucrurile nu se intampla asa cum ne-ar placea noua si chiar mai rau, diverse frustrari care nasc monstrii in mintile noastre si care pana la urma strica relatii. Asadar am intocmit o lista de lucruri pe care i le-as comunica Cristinutei aia de 20 de ani si pe care ar fi obligatoriu sa le respecte:

- Vrei ceva, spune; nu-ti convine ceva, spune, explica, rezolva;
- Supararile inexplicabile nu rezolva lucruri
- Detii controlul total asupra propriei bune-dispozitii atat timp cat iti doresti asta
- Negativismul naste negativism si invers
- Incurajarile si laudele fac minuni; criticile pot distruge iremediabil
- Vorbesti calm si fara sensuri ascunse = totul se remediaza


O relatie stabila cu o persoana pe care o iubesti te face sa nu mai dai doi bani pe distractii si iubiri pasagere

Efectiv nu-i cred pe cei care zic, “mi-e nu-mi trebuie asa ceva, inca nu e timpul”, referindu-se la relatii pe termen lung sau la angajamente fata de partener sau partenera. Pana la 30 de ani am avut ocazia sa cunosc multi oameni, sa am mai multi prieteni, am fost chiar si casatorita insa nimic nu se compara cu beneficiile si linistea sufleteasca pe care le ai atunci cand iubesti si te simti iubit. Si ma simt datoare sa subliniez ca nu ar trebui sa facem greseala si sa consideram iubirea egala cu mariajul. Pot fi si impreuna, dar si separat. Si cred ca stiu despre ce vorbesc si cand ma refer la mariaj si cand ma refer la relatii pasagere. Am vazut atatea cazuri in jur, de baieti mai ales, care zic ca ei vor sa se distreze, ca nu vor o relatie ca nu stiu ce… Hai sa fim seriosi… Sper ca macar odata fiecare om de pe planeta asta sa fii fost tinut in brate in pat, seara inainte de culcare, de catre persoana pe care o iubeste. Am ajuns la convingerea ca cei care zic cuvintele mentionate la inceputul paragrafului de obicei mint sau efectiv nu sunt in stare sa ofere destula dragoste. Cred ca e ok sa recunosti “da, imi doresc mult o relatie frumoasa si vreau sa fac totul ca asta sa se intample”. Oamenii au devenit prea casual.

Nu da doi bani pe gura lumii

Pana acum am luat multe decizii care au contrariat si despre care s-a discutat mai mult decat mi-ar fi placut. Este vorba de decizii care ma afectau pe mine in proportie de 99% dar despre care mai toti au avut ceva de spus. Daca ar fi fost sa aplec urechea la ce se vorbea nu eram nici pe departe atat de multumita de mine ca acum. Singura problema a fost, si inca o mai am, ca totusi uneori lucrurile care se vorbesc ma fac sa plang, desi aproape nimeni nu-si da seama ca as fi afectata.

Familie, familie, familie

Din nou, a nu se confunda cu actul casatoriei. Daca esti intr-o relatie frumoasa fa astfel incat sa va simtiti ca o familie, fa-i cunostinta cu parintii tai, aproapiati-va cu totii, lucrati impreuna astfel incat sa maximizati toate beneficiile si lucrurile frumoase. Pe langa asta, mi-am dat seama ca familia si ma refer in special la parinti, frati si bunici vor fi singurii, dar chiar singurii care indiferent cate "rele" am face ne vor lua in brate si ne vor ierta. Si ce bine e de sarbatori cand ne intalnim si suntem multi si vorbim politica :)...

Voi, cei mai tineri sau cei mai in varsta, ce v-ati comunica daca v-ati putea intoarce in timp?

De data asta despre RDS

Acum vreo doua zile imi plateam factura online la RCS/RDS (cum le place lor sa zica) si cu mare surprindere observ ca au lansat un abonament de net cu viteza de 1 giga pe secunda. A fost un moment din acela "ai sa ma bata sfantu'" si nu mi-s foarte dese momentele astea. Ca idee, cred ca majoritatea dintre noi au acasa abonamente de 100 mega pe secunda, asta insemnand ca luam o melodie mp3 in mai putin de o secunda si un film baban cam in 15 minute (bineinteles, ma refer ca luam legal, cu plata :D). La un abonament de 100 de mega nu cred totusi sa depasim vreodata 15 mega pe secunda, in mod real. Asta inseama ca la unul de 1000 de mega pe secunda am avea o viteza reala de vreo 150 de mega pe secunda!!!! Adica cateva secunde sa iei un film blu ray!!! Cred ca acest super abonament isi gaseste baza doar in faptul ca la noi se downloadeaza in draci, cum suntem cu totii obisnuiti, fiindu-ne cred, imposibil sa renuntam vreodata la tipul asta de relatie cu internetul. Un prieten apropiat care locuieste in Germania (da Lucky, tu - apropo de Lucky, el e stelist, sa se stie) mi-a zis ca acolo nu ai cum sa iei de pe torente pentru ca dupa cateva secunde de download efectiv se intrerupe. Nu cred ca o sa ne mai ia mult sa depasim Coreea de Sud la viteza de net si atunci chiar o sa fim cei mai grozavi de pe planeta la ceva :D.
Nu ma pot abtine sa nu-l citez pe un tip Valentin Popoviciu, de la RDS, care zice asa: "Cu aceasta oferta vrem sa pregatim utilizatorii pentru viitor. Informatia ajunge in dispozitivele utilizatorilor de pana la 10 ori mai rapid decat pana acum, iar internautii au practic acces, in acest moment, la viteze ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare. Cu noile Fiberlink 500 si Fiberlink 1000, ce permit acces la viteze de download de pana la 500 Mbps, respectiv pana la 1000 Mbps, abonatii Digi se conecteaza astazi la viteza viitorului!",
Tin sa subliniez: ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare - adica, in traducere libera: nu are importanta ca deja siturile se incarca instant, ca deja poti lua orice de pe net extrem de rapid... acum la download e liber nenica :D:D:D
Bineinteles, imi dau si eu seama ca perspectiva mea e cea a unui utilizator casnic, deci poate pentru firme sau alte organizatii o viteza de 10 ori mai mare decat in mod obisnuit chiar conteaza, insa de aia e blog, sa scriu despre ce ma afecteaza pe mine :). A, si costa 59 de lei pe luna... sa se zgarie pe ochi cei care stau in strainatate.

Si inca o chestie tot legata de RCS, care e chiar ok, isi mai spala si ei pacatele dupa cat m-au enervat in ultimele luni (cel putin pe bani putini). Pentru cei care au tableta sau telefon mobil si abonament de cablu exista o aplicatie ce poate fi instalata pe dispozitiv prin care poti sa vezi live mai multe dintre canalale lor sau emisiuni inregistrate (inclusiv documentare). Se activeaza din cont (pe care ti-l creezi pe site cu datele de pe factura) si apoi trebuie sa instalezi aplicatia.

Concluzia serii: Mai nou internetul e frate cu romanul :D

Sa-i uram bun venit lui Sniper!

Inainte de a incepe sa cititi aceasta postare va rog priviti poza de mai jos. Nu-i asa ca arata frumos? Parca te imbie sa stai la taclale la ceas de seara, sau dupa caz, daca nu ai cu cine sa stai la taclale, sa stai sa scrii pe blog sau sa citesti :D. Da, asa arata acum micul meu balcon, la care clar mai am de lucru, dar tot e un inceput promitator.

Asadar acum il voi onora pe noul membru al vietii noastre Lentila Hubble Crucisatorul aka Sniper cu o postare speciala pe blog. Tocmai l-am vazut live, la bunii mei prieteni Raluca si Alex, care l-au adoptat de vreo saptamana si care nu se mai satura sa-l cocoloseasca.
Povestea in sine e, putem sa zicem, obisnuita... doi oameni care s-au decis sa adopte o pisica, dezamagiti de o experienta mai veche cu un caine si insipirati de buna mea intelegere cu Sophie, care chiar imi face viata mai frumoasa.
Partea amuzanta a povestii este modul matern / partern in care s-au intamplat lucrurile, mai exact faptul ca de fiecare data cand vorbeam cu Raluca de treaba asta parca vorbeam de un copil.
Am inceput sa discutam daca ar fi cazul sa-si ia pisica, care sunt beneficiile si dezavantajele... Facem sau nu facem un copil? Mi-a cerut parerea in mai multe privinte gen costuri, timp pe care-l acorzi pisicii etc. Eu care deja aveam "copilul" evident m-am simtit mandra si experta :D in aceste chestiuni. Ok, s-a "nascut" copilul insa nu a putut fi adus acasa de la maternitate. Bietul Sniper avea ceva parazit si necesita tratament. Eu deja trecuta prin chinurile "copilului" bolnav, mi-am sunat constiincioasa doctorita veterinara si i-am cerut sfatul. Subiectul era deja la ordinea zilei, traiam impreuna cu Raluca orice emotie.
In sfarsit bebeul a ajuns acasa cand eu eram plecata in concediu. Neaparat se planifica o vizita, exact ca si vizitele de curtoazie dupa nasterea copilului :))). Alex merge in continuare cu el la vet pana se va face complet bine. Raluca pune poze cu Sniper pe Facebook, exact ca si alte prietene care au copii si pun la randul lor poze cu acestia.
Cand am fost azi la ei mi-am exprimat evident admiratia fata de frumusetea motanului si fata de cumintenia lui. A lipsit doar buchetul de flori ca sa fie complet scenariul in care puteam linistiti sa-l inlocuim pe Sniper cu un bebe :)).
Va rog observati atent privirea profunda a lui Sniper :D. Are el ceva doar al lui :))

In ultimul timp universul meu e plin de pisici, de cand o am pe Sophie parca au aparut in viata mea ca ciupercile dupa ploaie. Asa e? Pisicile atrag alte pisici? Ca si cum banii la bani trag? :D A, si mi s-a mai si spus ca sunt ca o pisica - evident un compliment :), dar probabil ca si animalul influenteaza stapanul nu doar invers.

Asadar... sa-i uram bun venit lui Sniper printre noi, sa-i felicitam pe cei doi pentru frumosul gest de a adopta un motanel si la cat mai multe pisici cu cate noua vieti!

PS: Si a zis Alex sa zic pe blog ca ce frumos e el (nu motanul), el Alex, si ca a primit o invitatie la cafea de la o tipa :D (evident invitatie neonorata, you b.... Alex's taken :D)

Bucuresti - Problema generala a firmelor care fac livrare de mancare

M-am hotarat sa scriu un articol scurt, inca sub impresia momentului, mai exact sub impresia creata de cea mai recenta comanda de mancare de pranz plasata de mine si colegii mei.
Nu cred ca exista bucurestean care sa nu fi trait vreo experienta negativa legata de firmele care fac livre de mancare in acest oras. Pot enumera cateva dintre ele:
- intarzieri nejustificate
- produse lipsa
- produse reci si uneori naclaite (ca si cum ar fi fost pregatite cu o zi inainte)
- gramaje mult mai mici decat cele declarate
- simplu: mancare nasoala
- aceeasi ciorba (de legume) in combinatie cu diverse adaugiri, denumita mai apoi ciorba de fasole, ciorba taraneasca, ciorba de perisoare etc
- produse introduse aiurea pe nota de plata

ETC.

Noi cel mai des ne-am confruntat cu problema numarul unu si cu problema numarul cinci. Ambele extrem de ingrijoratoare. De cele mai multe ori, pentru prestatorii acestor servicii aceste doua probleme nici macar nu sunt considerate probleme, fiind incadrate in categoria chestiunilor relative, discutabile...
S-a intamplat totusi odata sa primim un platou cu prajituri ca scuza la intarzierea livrarii, demn de apreciat, dar cam atat. In rest nimic, nimic, doar scuze robotice (nici macar acelea in unele cazuri), nici vorba de un discount pentru o comanda viitoare, produse aditionale ca sa ne mai treaca supararea sau alte mici atentii care totusi te mai imbuneaza.

Toata polologhia de mai sus a fost determinata de picatura care a umplut paharul, ca sa zic asa, turnata de cei de la Tratoria Il Calcio Amzei de la care am facut azi o comanda de pizza si niste salate.
Ni s-a comunicat un termen de livrare de 50 de minute, am sunat dupa 80 de minute iar operatoarea (de altfel serviabila, dar robotic serviabila) ne-a spus ca mancarea este pe drum "mai dureaza 5 minute", iar comanda a ajuns efectiv dupa cam 100 de minute. Cred ca nu mai am ce sa comentez, ma si enerveaza sa fiu "reclamagioaica", dar treaba asta este atat de raspandita la firmele de livrare din Bucuresti ca ma gandesc serios sa pornesc pe Facebook un grup al celor care au o nemultumire vizavi de acest subiect :D.

Si din pacate pizza a ajuns rece si cam necoapta, dupa ce am incalzit-o in microunde s-a pleostit complet, blatul fiind si subtire si dupa cum ziceam cam necopt, deci a trebuit sa ma multumesc cu un pranz ratat si cu o eliberare sufleteasca si oarecum gastronomica pe blog.
Intrebarea mea este daca este o problema a Bucurestiului, cum sunt multe altele doar aici (sau sa zicem in sudul tarii) sau asa se intampla si in alte orase?

PS: Nu ma intelegeti gresit, iubesc Bucurestiul si nu vreau sa ma mut altundeva :)

Despre haine in toamna asta

Azi am avut o dupa-amiaza complet libera de responsabilitati si am profitat de ea petrecand-o prin magazine. Avand in vedere ca mai am cateva zile bunicele pana la salariu, nu mi-am cumparat nimic, iar Vlad a ramas complet socat de acest lucru. Totusi, cu sufletul simt ca mi-am cumparat anumite chestii, pentru ca mi-au placut asa de mult de tot la ele ma gandesc.

In ultimul timp am incercat sa-mi conturez oarecum gusturile in domeniul modei, sa-mi cumpar piese care sa fie deosebite si sa-mi constientizez propriul stil. Trec prin acest proces impreuna cu mama mea si chiar ne motivam reciproc laudandu-ne cu progresele facute :). Nu am inceput acest lucru constient, poate e o chestie care vine cu varsta si cu deschiderea pe care o ai fata de dezvoltarea personala, dar acum citesc cu mare interes cartile lui Nina Garcia, urmaresc mai multe bloguri de moda, citesc reviste din strainate care ma inspira, caut postari pe youtube despre tendinte si cel mai important cantaresc mult mai mult orice achizitie. Sunt inca pe drum, vreau sa cunosc si sa ma imbrac cat mai bine si implict sa fiu cat mai multumita cu mine.

In tot acest timp, cred ca hainele din colectiile noi, indiferent de magazin, sunt mai scumpe decat merita, iar faptul ca sunt adepta principiului "Never pay full price" descoperit in America prin intermediul magazinelor Marshalls ma face sa cumpar in proportie de 90% in perioada de reduceri. Stiu ca acest principiu e deseori in opozitie cu snobismul tipic generatiei din care fac parte (care din fericire da semnale de destindere), insa cred ca l-as aplica si daca as avea mult mai multi bani la dispozitie.

Un mijloc descoperit relativ recent de a plati un pret corect pentru haine este ebay.co.uk unde gasesc cam orice din ce se gaseste in magazinele noastre, la un pret cu cel putin 30% mai mic.

Chiar tinand cont de toata argumentarea de mai sus, sunt haine pe care mi le doresc mult si in care imi imaginez ca mi-ar sta foarte bine, deci mi se intampla sa cedez tentatiei. Ca sa fiu convinsa in totalitate ca respectivul obiect de imbracaminte merita, incerc sa-l evaluez dupa doua criterii:

- Cost per wear; in romaneste cred - pret per imbracare. Astfel un produs scump pe care-l porti de multe ori poate de fapt sa te coste mai putin decat un produs ieftin pe care-l porti de putine ori. De exemplu, costul unui trenci clasic, dintr-un material bun dar pentru care trebuie sa investesc mai multi bani, va scadea cu fiecare purtare datorita duratei prelungite de viata si faptului ca nu se demodeaza de la un an la altul. In acesta categorie intra destule obiecte de imbracaminte in care chiar merita investit, voi avea o postare separata pe acest subiect.

- Posibilitatile de a fi combinat cu alte haine din garderoba. Degeaba imi doresc un sacou roz electric sau o pereche de pantofi neon daca nu am absolut nimic la care sa-i port, iar cumpararea lor ma va duce la cheltuirea altor bani pe alte elemente pentru a avea o combinatie potrivita. Bineinteles, sunt anumite haine la moda in sezonul respectiv care poate sunt ceva deosebit dar din punctul acesta de vedere militez pentru o selectie destul de stricta a ceea ce sa cumperi si ce nu. Pentru acest gen de cumparaturi merita sa faci o lista cu ce ti-ai dori, s-o studiezi cateva zile, sa mai ceri o parere (in cazul meu, maman :)) si apoi sa faci achizitiile.

Asadar, azi am avut parte de "window shopping"(cum se traduce sintagma asta in romaneste?) si in loc de cumparaturi m-am ales cu o lista de dorinte. Lista completa se afla pe pinterest si este in continua revizuire. A, si nu contine doar haine vazute azi in magazine ci si alte chestii gasite pe net.
Mai jos o selectie cu ce mi-ar placea pentru toamna asta:

Paltonas rosu de la Zara, cu o croiala clasica, sigur l-as putea purta ani buni de acum incolo toamna si primavara, combinat cu diverse esarfe, in functie de stare. L-am vazut azi in magazin si bate putin mai spre caramiziu decat in pozele de pe site, dupa parerea mea o culoare chiar mai frumoasa. Stiu ca ma prinde aceasta culoare de aceea din punctul asta de vedere nu as avea nici o ezitare. Cusut excelent, cum se intampla de obicei la Zara cu piesele mai scumpicele, si cu un material deosebit de fin la atingere. 75% lana si 25% poliamida, cu siguranta este destul de calduros pentru friguroasa din mine. Pretul totusi este prea mare: 579 lei. In momentul acesta, maximul pe care l-as plati pentru o haina de genul acesta, tinand cont de tot ce am scris mai sus si banii pe care ii castig, este cam 350-400 lei si asta numai daca nu m-as putea abtine sa astept pana la reduceri. Oricum stiu ca ar fi destul de greu sa-l gasesc la reduceri, pare genul de palton care nu se mai gaseste dupa ce incep reducerile.

Cardigan deschis la culoare tot de la Zara, de luat peste orice. Mi se pare ca merge si la o tinuta mai de birou legat cu o centura in talie, si la blugi, lasat relaxat. Desi poate te face sa pari mai "mare" decat esti din cauza volumului ochiurilor, mie genul asta de cardigan mi se potriveste perfect. Asta pentru ca sufar in mod continuu de frig, mai ales la birou. Pe langa ca arata de nota 10, se vede ca e facut cu grija mai are si o textura moale si placuta la atingere. Costa 169 de lei. Sunt in cumpana legat de aprecierea pretului, poate daca as fi stat mai bine cu banii in perioasa asta, l-as fi cumparat, sigura fiind ca l-as purta cativa ani. Poate o sa-mi fac un cadou cu proxima ocazie. Oricum, cardigan de genul asta am mai vazut cam pe la 100 de lei, dar fara sa poata fi comparat cu cel de la Zara. De aceea poate pretul este acceptabil, intr-un anumit context.

Imi doresc si o esarfa cu print leopard dar nu am vazut in magazine ceva fain. Cele de mai jos, ambele de pe loveitsomuch.com sunt la nivelul de dorinta.

Geaca de piele adevarata de la Zara. Mi-a placut foarte mult, dar deocamdata pretul este prohibitiv (759 lei), chiar daca stiu si inteleg ca gecile de piele costa mult. In schimb, asa ceva nu se demodeaza.

Voi continua lista intr-o postare viitoare.

Nu pot sa cred!

Exista momente in care sunt efectiv stupefiata de lucruri pe care le vad in jurul meu. Acele momente in care imi vine sa declar cu mana pe inima ca doar la noi se poate intampla asa ceva.
Aproape toata lumea a auzit de noul sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei, din zona Unirii din Bucuresti, deschis cu mare tam-tam dupa nu stiu cati ani de santier. Sincer, dupa experienta americana abia am asteptat sa am aproape o biblioteca moderna, usor accesibila la care sa ma duc cu drag.

Pe langa faptul ca imi face mare placere sa citesc, chiar as fi avut nevoie, acum in prag de final de masterat.

Stupoare: programul de lucru al bibliotecii este de la 10:00 la 18:00 de luni pana vineri. Say what?! Nici nu stiu cum s-ar putea explica un astfel de program, ce explicatie logica poate fi data? Eu, in mod normal, lucrez de la 9 la 18 tot de luni pana vineri si cam asa face toata populatia activa din Romania. Sa inteleg ca targetul acestei biblioteci sunt elevii, studentii si pensionarii, in mod exclusiv?
Sper sa schimbe programul cat de curand, sau sper sa ma fi inselat eu. Pe site asa apare, am atasat si o poza, am incercat sa sun, dar nu a raspuns nimeni. Dar pana la urma:

"Unele cărţi se citesc în bucătărie, altele, în salon. O carte bună se citeşte oriunde." - Thomas Chandler Haliburton în Cuvinte de spirit ale lui Şam Slick (1853)

Creativitate si atitudine in modeling... :)

Am primit azi de la Mango catalogul pentru actuala colectie. Haine placute privirii, totusi destul de scumpe, deci asa cum fac de obicei voi astepta primele reduceri ca sa-mi iau ceva :D.
In schimb, intre cele trei modele fotografiate in catalog (printre care Kate Moss, intr-o forma de zile mari) era o papadie de o expresivitate “iesita din comun”, sau mai bine zis intrata in comun. In comunul fetelor care au impresia ca gura tinuta intredeschisa atunci cand sunt fotografiate sugereaza atitudine (ma rog, o senzualitate ingenua…). Incerc sa-mi imaginez cum s-a desfasurat sedinta foto de la Mango, cum ii spunea fotograful “deschide gura, mai mult putin, tine-o asa… curaj!... pari mirata intr-un mod naiv, bravo…”. O fi o expresie faciala la moda, in concurenta cu expresia buzelor stranse intr-un pupic (soooo common on Facebook), dar personal mi se pare destul de ridicola, mai ales cand e afisata in orice cadru…
Si totusi, chiar toate pozele ei erau cu gura in aceasta pozitie/forma/deschizatura? De ce n-or fi ales editorii catalogului niste expresii mai diversificate? Dupa ce am studiat mai in amanunt fetele modelelor din catalog, am observat ca de fapt cam toate au aceeasi mimica. Asta da creativitate :D. Va propun urmatorul joc: gasiti 5 diferente intre expresiile faciale de mai jos.