Cadourile primite de Fata Norocoasa

Inca din 5 decembrie am postat pe Facebook niste poze cu bradutul nostru, sub care erau mai multe cadouri ambalate, fie pentru noi, fie pentru cei dragi noua. Inclusiv al meu, cel alb, mare, de la Vlad.
Asteptarea a fost cu atat mai mare cu cat stiam ca inauntru este ceva ce sigur imi doresc. Asta pentru ca am avut inspiratia sa-i dau sotului meu o lista lunga cu chestii pe care mi le doresc, din care el a putut alege. A fost un dragut ca de obicei si a nimerit la fix. Asadar, ca sa-mi impartasesc bucuria si cu cititorii blogului Fata Norocoasa, postez niste poze :).

Manusi de ski de la Decathlon (exact modelul pe care mi-l doream)



Pijamaluta de la Oysho - pe care mi-o doream nespus de cand ii cumparasem una cadou verisoarei mele Andreea; modelul cu pisici a fost ales de Vlad :)




Papuci de casa pana la gleze imblaniti - exact asa suna dorinta din lista :)



Pe langa faptul ca Vlad a respectat intocmai instructiunile, acesti papucei mi se par chiar mai faini decat mi i-am imaginat. Si sunt atat de comozi si caldurosi, sunt complet indragostita de ei. Prietenii mei stiu ca mi-e frig cam tot timpul, asa ca aceasta pereche este exact pe gustul meu.
In rest, am mai primit de la parinti o cutie de bijuterii genul vintage, din textil, cu niste margelute si un curs de dictie si vorbire la Fundatia Calea Victoriei, pe care o sa-l incep din 9 ianurie (care a fost tot dorinta mea, desi mama a fost cam dezamagita ca nu poate pune acest cadou sub brad :D)

Inca unul dintre cadourile pe care vreau sa-l mentionez, primit de mama mea de la noi este un set de produse de la L'occitane pe care le-am tot remirosit la cam 30 de minute, asa de mult imi plac. Sunt din gama cu miros de trandafiri, atat de clasic si de feminin - intra pe wishlistul de 14 februarie sau 8 martie.



Sarbatori Fericite tuturor!

Weekend de toamna tarzie...

Cred ca nici o toamna nu a trecut asa de repede ca toamna asta. Miercuri e deja ultima zi din acest anotimp nehotarat, asa ca merita sa scriu cateva cuvinte despre weekendul care a trecut si care ne-a incantat simturile.
Am fost invitati de verisoara mea Andreea la Pestera, sa ne distram impreuna cu ea si inca cativa prieteni de ziua ei de nastere. Desi a fost o ceata continua si nu am reusit sa vedem mare lucru din impresionantul peisaj care ne incojura (Piatra Craiului) am reusit sa surprind doua poze "inghetate" care ma fac sa ma zgribulesc chiar si acum.






Cu aceasta ocazie am descoperit ceaiul de ghimbir, dar nu cel la pliculet ci facut prin fierberea radacinii de ghimibir. Este excelent, simti cum te incalzeste instant si te revigoreaza. Desi nu stiu care este aportul de antioxidanti cred ca este o altenartiva buna la ceaiul verde, pentru cei care nu prefera aceasta bautura (cum sunt eu). Asadar cred ca ceaiul de ghimbir va fi bautura iernii 2011/2012 pentru Fata Norocoasa.

Mere coapte pentru duminica seara

Vineri am gustat ceva delicios pregatit de verisoara mea Andreea, gutui coapte la cuptor cu zahar si lichior, servite cu inghetata. Pentru ca nu aveam gutui la indemana, dar aveam mere m-am gandit sa fac acest desert rapid, foarte potrivit pentru vremea de afara.

Asadar am taiat trei mere, le-am aranjat dragut intr-o farfurie mai maricica, le-am stropit cu lichior si zahar brun iar apoi am presarat scortisoara (preferata mea pentru vremea rece). Si, ca sa arate si mai apetisant am ornat farfuria cu niste betisoare de scortisoara. Inainte sa intre in cuptor aratau cam asa.






Dupa cam 30 de minute, desi pot fi lasate si mai putin ca sa nu se inmoaie prea tare, le-am scos din cuptor si le-am mancat cu inghetata Aloma de caramel. Data viitoare voi lua o inghetata mai putin dulce, ca sa nu contrasteze in asa mare masura cu gustul dulce-acrisor al merelor.

Filmul copilariei mele pe care n-am putut sa-l vad decat acum...

Cei apropiati mie stiu ca este vorba despre Twin Peaks, pentru ca in ultimele doua saptamani l-am pomenit de o gramada de ori. L-am vazut oarecum in stilul maraton, uitandu-ne la doua, trei episoade intr-o seara, daca nu mai multe.
Mi-a placut. Nu stiu daca pot sa sintetizez exact de ce, dar cred ca e un film care merita si trebuie vazut. David Linch are talentul de a metamorfoza lucruri serioase, de multe ori chiar tragice, in scene care te fac sa zambesti din cauza cinismului sau realismului lor. Pe alocuri serialul are tenta horror, dupa standardele mele, putina comedie si drama, cliseele sunt prezente dar luate in deradere si aproape toate fetele sunt foarte frumoase.
Pe cand a fost difuzat la noi prima data, prin 92-93 cred, ai mei nu m-au lasat sa-l vad, cel mult vedeam prima parte a unui episod dupa care ma trimiteau la mine in camera. Tin minte ca asta imi crea o mare frustrare, la fel ca si regula de a ma culca la noua in fiecare seara. Iata asadar doua motive pentru care ma bucur de starea de adult - pot sa ma culc la orice ora vreau si pot sa vad ce filme vreau.

Am vazut ambele serii, doar doua au fost filmate, si m-a frapat diferenta de fir epic dintre cele doua. Prima a avut stilul unui film politist, iar cea de-a doua a avut tente majore de misticism. Nimic mai placut decat sa fii tinut cu sufletul la gura pentru ca nu stii la ce sa te astepti.
Ieri am vazut ultimul episod, care a fost cu adevarat infricosator (ce cuvant ciudat, dar n-am gasit altul pe moment) si care ar fi putut foarte bine sa constituie baza pentru o a treia serie. Din pacate aceasta a treia serie n-a aparut niciodata.




Figura cadavrului Laurei Palmer este una dintre cele mai usor recognoscibile oriunde in lume (conform IMDB).
Serialul acesta mi-a starnit apetitul pentru filmele lui David Lynch si cred ca weekendul acesta o sa continui cu Blue Velvet si The Elephant Man.