Cum a venit, asa s-a si dus, dragul meu concediu de iarna...

Si noi ne-am intors din Bulgaria cu multa voie buna si cu multe pareri. Am fost de Revelion la Bansko, perla :) a muntilor Pirin si a vecinilor nostri de la sud.
Mi-a placut mult desi as putea totusi sa fac o lista cu plusuri si minusuri, si as avea mult de scris la ambele capitole.
Dupa o experienta nasoala chiar in seara plecarii, cand booking.com ne-a anuntat sa nu mai mergem la hotelul rezervat pentru ca e o inundatie, iar gasca noastra s-a spart, tot ei ne-au gasit un hotel foarte dragut (perun Lodge Hotel) si au platit ei diferenta de la pretul initial.




Asadar, pana la urma, tot doar eu cu Vlad ne-am petrecut, cum s-a intamplat de multe ori si ca de fiecare data, ne-am distrat foarte bine.
Cel mai mult mi-a placut ca a fost zapada, multa, multa, s-a putut schia perfect si peisajele au fost incantatoare.






Bansko e un orasel vesel, plin de turisti, baruri, restaurante si unitati de cazare (atat de mult imi place termenul asta de pe vremea ONT-ului :)). Sunt inca destul de multe cladiri in constructie, ceea ce mai reduce din farmecul locului, dar macar cele care sunt gata nu sufere de kitchozitate, asa cum se intampla de multe ori la noi.

Logistic au ajuns foarte departe, din pacate inca nu au experienta ospitalitatii si asta poate fi deranjat in cele mai frumoase momente. Trebuie sa stai tot timpul cu ochii deschisi, nu cumva sa-ti mai iei cate o mica teapa, dar incep sa cred ca fenomenul este generalizat in Europa de Est, asa ca daca poti sa treci peste aceste minusuri e perfect.

Noaptea de Revelion am petrecut-o cu Vlad pe strazi, ne-am ametit cu o sticla de sampanie, iar eu la un moment dar chiar am incercat o hora bulgaresca. Din nou, spiritul rockaresc a lui Vlad nu l-a lasat sa se coboare la acest nivel :) - asta fiind o chestie pe care o iubesc la el, ca-si pastreaza preferintele cam in orice situatie (bine, mai putin la concertul lui Banica, cand si-a calcat pe inima ca sa mergem).

Prima dorinta din 2011 mi s-a implinit chiar pe la 1 in noaptea de revelion, am reusit sa scot o vacuta cu fusta roz dintr-au automat de jucarii, din acela cu macara, stiti voi, din care nu iese niciodata nimic :).



Din Bucuresti am facut 6 ore pana la Bansko, drumul a fost curat si rapid, politia nu ne-a oprit deloc (Vlad are ochi de vultur) si incep sa cred ca miturile despre politia din Bulgaria incep sa se destrame - numai bine pentru noi, turistii romania care mergem spre Grecia sau uneori Bulgaria :D.



Acum am intrat din nou in campul muncii cu greu, nici nu-mi vine sa cred ca au trecut asa de repede cele doua saptamani si cateva zile si ca de fiecare data ma intreb daca sistemul asta capitalist cu asa putine zile de concediu este echitabil... Oricum, discutia asta o s-o continuam alta data.

Cadourile primite de Fata Norocoasa

Inca din 5 decembrie am postat pe Facebook niste poze cu bradutul nostru, sub care erau mai multe cadouri ambalate, fie pentru noi, fie pentru cei dragi noua. Inclusiv al meu, cel alb, mare, de la Vlad.
Asteptarea a fost cu atat mai mare cu cat stiam ca inauntru este ceva ce sigur imi doresc. Asta pentru ca am avut inspiratia sa-i dau sotului meu o lista lunga cu chestii pe care mi le doresc, din care el a putut alege. A fost un dragut ca de obicei si a nimerit la fix. Asadar, ca sa-mi impartasesc bucuria si cu cititorii blogului Fata Norocoasa, postez niste poze :).

Manusi de ski de la Decathlon (exact modelul pe care mi-l doream)



Pijamaluta de la Oysho - pe care mi-o doream nespus de cand ii cumparasem una cadou verisoarei mele Andreea; modelul cu pisici a fost ales de Vlad :)




Papuci de casa pana la gleze imblaniti - exact asa suna dorinta din lista :)



Pe langa faptul ca Vlad a respectat intocmai instructiunile, acesti papucei mi se par chiar mai faini decat mi i-am imaginat. Si sunt atat de comozi si caldurosi, sunt complet indragostita de ei. Prietenii mei stiu ca mi-e frig cam tot timpul, asa ca aceasta pereche este exact pe gustul meu.
In rest, am mai primit de la parinti o cutie de bijuterii genul vintage, din textil, cu niste margelute si un curs de dictie si vorbire la Fundatia Calea Victoriei, pe care o sa-l incep din 9 ianurie (care a fost tot dorinta mea, desi mama a fost cam dezamagita ca nu poate pune acest cadou sub brad :D)

Inca unul dintre cadourile pe care vreau sa-l mentionez, primit de mama mea de la noi este un set de produse de la L'occitane pe care le-am tot remirosit la cam 30 de minute, asa de mult imi plac. Sunt din gama cu miros de trandafiri, atat de clasic si de feminin - intra pe wishlistul de 14 februarie sau 8 martie.



Sarbatori Fericite tuturor!

Weekend de toamna tarzie...

Cred ca nici o toamna nu a trecut asa de repede ca toamna asta. Miercuri e deja ultima zi din acest anotimp nehotarat, asa ca merita sa scriu cateva cuvinte despre weekendul care a trecut si care ne-a incantat simturile.
Am fost invitati de verisoara mea Andreea la Pestera, sa ne distram impreuna cu ea si inca cativa prieteni de ziua ei de nastere. Desi a fost o ceata continua si nu am reusit sa vedem mare lucru din impresionantul peisaj care ne incojura (Piatra Craiului) am reusit sa surprind doua poze "inghetate" care ma fac sa ma zgribulesc chiar si acum.






Cu aceasta ocazie am descoperit ceaiul de ghimbir, dar nu cel la pliculet ci facut prin fierberea radacinii de ghimibir. Este excelent, simti cum te incalzeste instant si te revigoreaza. Desi nu stiu care este aportul de antioxidanti cred ca este o altenartiva buna la ceaiul verde, pentru cei care nu prefera aceasta bautura (cum sunt eu). Asadar cred ca ceaiul de ghimbir va fi bautura iernii 2011/2012 pentru Fata Norocoasa.

Mere coapte pentru duminica seara

Vineri am gustat ceva delicios pregatit de verisoara mea Andreea, gutui coapte la cuptor cu zahar si lichior, servite cu inghetata. Pentru ca nu aveam gutui la indemana, dar aveam mere m-am gandit sa fac acest desert rapid, foarte potrivit pentru vremea de afara.

Asadar am taiat trei mere, le-am aranjat dragut intr-o farfurie mai maricica, le-am stropit cu lichior si zahar brun iar apoi am presarat scortisoara (preferata mea pentru vremea rece). Si, ca sa arate si mai apetisant am ornat farfuria cu niste betisoare de scortisoara. Inainte sa intre in cuptor aratau cam asa.






Dupa cam 30 de minute, desi pot fi lasate si mai putin ca sa nu se inmoaie prea tare, le-am scos din cuptor si le-am mancat cu inghetata Aloma de caramel. Data viitoare voi lua o inghetata mai putin dulce, ca sa nu contrasteze in asa mare masura cu gustul dulce-acrisor al merelor.