Despre haine in toamna asta

Azi am avut o dupa-amiaza complet libera de responsabilitati si am profitat de ea petrecand-o prin magazine. Avand in vedere ca mai am cateva zile bunicele pana la salariu, nu mi-am cumparat nimic, iar Vlad a ramas complet socat de acest lucru. Totusi, cu sufletul simt ca mi-am cumparat anumite chestii, pentru ca mi-au placut asa de mult de tot la ele ma gandesc.

In ultimul timp am incercat sa-mi conturez oarecum gusturile in domeniul modei, sa-mi cumpar piese care sa fie deosebite si sa-mi constientizez propriul stil. Trec prin acest proces impreuna cu mama mea si chiar ne motivam reciproc laudandu-ne cu progresele facute :). Nu am inceput acest lucru constient, poate e o chestie care vine cu varsta si cu deschiderea pe care o ai fata de dezvoltarea personala, dar acum citesc cu mare interes cartile lui Nina Garcia, urmaresc mai multe bloguri de moda, citesc reviste din strainate care ma inspira, caut postari pe youtube despre tendinte si cel mai important cantaresc mult mai mult orice achizitie. Sunt inca pe drum, vreau sa cunosc si sa ma imbrac cat mai bine si implict sa fiu cat mai multumita cu mine.

In tot acest timp, cred ca hainele din colectiile noi, indiferent de magazin, sunt mai scumpe decat merita, iar faptul ca sunt adepta principiului "Never pay full price" descoperit in America prin intermediul magazinelor Marshalls ma face sa cumpar in proportie de 90% in perioada de reduceri. Stiu ca acest principiu e deseori in opozitie cu snobismul tipic generatiei din care fac parte (care din fericire da semnale de destindere), insa cred ca l-as aplica si daca as avea mult mai multi bani la dispozitie.

Un mijloc descoperit relativ recent de a plati un pret corect pentru haine este ebay.co.uk unde gasesc cam orice din ce se gaseste in magazinele noastre, la un pret cu cel putin 30% mai mic.

Chiar tinand cont de toata argumentarea de mai sus, sunt haine pe care mi le doresc mult si in care imi imaginez ca mi-ar sta foarte bine, deci mi se intampla sa cedez tentatiei. Ca sa fiu convinsa in totalitate ca respectivul obiect de imbracaminte merita, incerc sa-l evaluez dupa doua criterii:

- Cost per wear; in romaneste cred - pret per imbracare. Astfel un produs scump pe care-l porti de multe ori poate de fapt sa te coste mai putin decat un produs ieftin pe care-l porti de putine ori. De exemplu, costul unui trenci clasic, dintr-un material bun dar pentru care trebuie sa investesc mai multi bani, va scadea cu fiecare purtare datorita duratei prelungite de viata si faptului ca nu se demodeaza de la un an la altul. In acesta categorie intra destule obiecte de imbracaminte in care chiar merita investit, voi avea o postare separata pe acest subiect.

- Posibilitatile de a fi combinat cu alte haine din garderoba. Degeaba imi doresc un sacou roz electric sau o pereche de pantofi neon daca nu am absolut nimic la care sa-i port, iar cumpararea lor ma va duce la cheltuirea altor bani pe alte elemente pentru a avea o combinatie potrivita. Bineinteles, sunt anumite haine la moda in sezonul respectiv care poate sunt ceva deosebit dar din punctul acesta de vedere militez pentru o selectie destul de stricta a ceea ce sa cumperi si ce nu. Pentru acest gen de cumparaturi merita sa faci o lista cu ce ti-ai dori, s-o studiezi cateva zile, sa mai ceri o parere (in cazul meu, maman :)) si apoi sa faci achizitiile.

Asadar, azi am avut parte de "window shopping"(cum se traduce sintagma asta in romaneste?) si in loc de cumparaturi m-am ales cu o lista de dorinte. Lista completa se afla pe pinterest si este in continua revizuire. A, si nu contine doar haine vazute azi in magazine ci si alte chestii gasite pe net.
Mai jos o selectie cu ce mi-ar placea pentru toamna asta:

Paltonas rosu de la Zara, cu o croiala clasica, sigur l-as putea purta ani buni de acum incolo toamna si primavara, combinat cu diverse esarfe, in functie de stare. L-am vazut azi in magazin si bate putin mai spre caramiziu decat in pozele de pe site, dupa parerea mea o culoare chiar mai frumoasa. Stiu ca ma prinde aceasta culoare de aceea din punctul asta de vedere nu as avea nici o ezitare. Cusut excelent, cum se intampla de obicei la Zara cu piesele mai scumpicele, si cu un material deosebit de fin la atingere. 75% lana si 25% poliamida, cu siguranta este destul de calduros pentru friguroasa din mine. Pretul totusi este prea mare: 579 lei. In momentul acesta, maximul pe care l-as plati pentru o haina de genul acesta, tinand cont de tot ce am scris mai sus si banii pe care ii castig, este cam 350-400 lei si asta numai daca nu m-as putea abtine sa astept pana la reduceri. Oricum stiu ca ar fi destul de greu sa-l gasesc la reduceri, pare genul de palton care nu se mai gaseste dupa ce incep reducerile.

Cardigan deschis la culoare tot de la Zara, de luat peste orice. Mi se pare ca merge si la o tinuta mai de birou legat cu o centura in talie, si la blugi, lasat relaxat. Desi poate te face sa pari mai "mare" decat esti din cauza volumului ochiurilor, mie genul asta de cardigan mi se potriveste perfect. Asta pentru ca sufar in mod continuu de frig, mai ales la birou. Pe langa ca arata de nota 10, se vede ca e facut cu grija mai are si o textura moale si placuta la atingere. Costa 169 de lei. Sunt in cumpana legat de aprecierea pretului, poate daca as fi stat mai bine cu banii in perioasa asta, l-as fi cumparat, sigura fiind ca l-as purta cativa ani. Poate o sa-mi fac un cadou cu proxima ocazie. Oricum, cardigan de genul asta am mai vazut cam pe la 100 de lei, dar fara sa poata fi comparat cu cel de la Zara. De aceea poate pretul este acceptabil, intr-un anumit context.

Imi doresc si o esarfa cu print leopard dar nu am vazut in magazine ceva fain. Cele de mai jos, ambele de pe loveitsomuch.com sunt la nivelul de dorinta.

Geaca de piele adevarata de la Zara. Mi-a placut foarte mult, dar deocamdata pretul este prohibitiv (759 lei), chiar daca stiu si inteleg ca gecile de piele costa mult. In schimb, asa ceva nu se demodeaza.

Voi continua lista intr-o postare viitoare.

Twin Peaks: Fire Walk with Me

N-am mai scris pe blog de ceva cam mult timp, dar îmi iau angajamentul să scriu mai des, macar o dată pe săptămâna. Nu că nu aș avea destule idei sau gânduri interesante (zic eu :-)), însă de fiecare dată când am un pic de timp liber, mi-l ocup cu altceva, care pare prioritar exact în acel moment. Așadar voi încerca sistemul scrierii articolelor în avans, ca mai apoi să reușesc să păstrez un flux constant de postări.

Revin așadar la un subiect drag mie, filmele, iar azi voi scrie despre o deosebită experiență cinematografică - Twin Peaks: Fire Walk with Me. După ce acum ceva vreme am revăzut cu ochi și minte matură serialul Twin Peaks, azi am vizionat continuarea. Pentru cine își amintește subiectul serialului, continuarea (continuare doar din punct de vedere cronologic al lansării) sintetizează viața Laurei Palmer în săptămâna dinaintea morții ei. Bineînțeles, regizat tot de David Lynch, în același stil plin de simboluri care naște multe întrebări și îți pune intens intuiția la încercare, filmul te captivează și îți lasă o senzație ciudată.
Multe dintre personajele inițiale din serial nu mai apar în continuare, iar unele au un joc minimal. Întregul scenariu este un amalgam între planurile realității și subconștientului, cel puțin eu așa l-am interpretat, desfășurate în interiorul tuturor personajelor cheie.
Nu voi intra mai adânc în intrigă pentru a nu strica plăcerea celor care urmează să vadă filmul, însă îl recomand din tot sufletul celor cărora le plac thrilerele non-horror (daca le pot spune așa) și care apreciază jocul prin metafore.
Dacă îmi va rămâne puțin timp în această liniștită seară de duminică, aș vrea să urmăresc Psycho, celebrul film regizat de Alfred Hitchcock.

Cliseul trecerii timpului

Sunt mare fana Facebook, dupa cum cred ca demonstrez zi de zi, incepand de la primele ore ale diminetii, pana cand mi se inchid pleopele de somn. Abia astept sa vad ce mai posteaza prietenii mei, membrii familiei - printre care si bunicul care la 77 ani e un internaut activ - ce noutati mai apar in cadrul companiilor pe care le urmaresc si multe altele.
Azi am vazut pe FB o poza de la intalnirea de 10 ani a colegilor cu o generatie mai mari decat noi, mai exact intalnirea celor din clasa XII A, promotia 2002. Asta mi-a reamintit ca si noi, XII A promotia 2003 vom avea intalnire la anul, eveniment pe care oricat de mult l-as astepta, as prefera sa mai intarzie, pentru ca este inca un bob de nisip in clepsidra timpului prin care cu totii de scurgem.
Chiar uitandu-ma cu atentie la ei, nu vad nimic care sa se fi schimbat de 10 ani de cand nu i-am vazut in aceasta ipostaza, pe culoarele liceului (Colegiul National Mihai Viteazu Turda), context care imi trezeste atat de multe amintiri placute. Si totusi, se vede ca nu mai sunt niste pustani de 18 ani, ci oameni impliniti, la casele lor :), unii cu copii, alti cu ambitii, fiecare cu drumul lui.

Stiu ca suna a cliseu, dar chiar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, ma simt in stare sa inchid ochii si sa-i deschid in fata clasei noastre, cabinetul de matematica, cu draperiile din catifea grea, cu bancile in care stateam cate 3, niciodata in primul rand, pentru ca era mult prea aproape de catedra, cu dulapiorul in care pastram "just in case" sacourile de la uniforma in cazul in care apuca pe vreun profesor excesul de zel legat de acest subiect...

Cand eram mica, ma uitam la fotografiile mamei mele de la intalnirea de 10 ani si mi se parea o diferenta atat de mare intre noi copiii si ei adultii. Si acum, iata, am ajuns fix in acelasi punct.
Si ce-as putea sa spun despre bunica mea, care pe 9 iunie are intalnirea de 60 de ani de la finalul liceului. Chiar si acum se amuza de sindrofia care urmeaza spunendu-mi ca se vor desfata cu mancaruri deosebite din branza degresata, legume fierte, cocktailuri din apa plata si apa minerala si altele de acest gen :), iar la dupa-amiaza vor sparge gasca pentru ca, la varsta asta, toti trebuie sa doarma putin de amiaza.
O fosta colega de facultate, deosebita artista, spune despre alte fete din generatia noastra ca s-au "cuconit", expresie care ma amuza maxim, dar care intr-adevar defineste corect starea in care au ajuns unele
dintre noi. Te cuconesti atunci cand te uiti la propriile poze si iti regasesti parintii, intr-o mai mare sau mica masura.

Cred ca intr-un fel am mare noroc cu ai mei, care par si chiar sunt tineri (m-au avut foarte devreme) amandoi fiind plini de energie, deschisi la tot ce e nou, vor sa vada, sa cunoasca, sunt tare mandra de ei. Dar nu pot sa uit o chestie pe care mi-a spus-o tata, dupa ce a fost la intalnirea de 20 de ani de la terminarea facultatii (intalnirea mamei) - se uita in jur si nu putea sa nu se intrebe daca si ei (el si mama) arata/sunt la fel cu cei din jurul lor, pentru ca asta inseamna ca si peste ei a trecut timpul, desi n-o simtea deloc in interior...
Asadar, de aceea ne este asa de greu sa percem ca timpul trece peste noi, pentru ca in sufletele noastre am ramas undeva pe la 20 de ani, singura oglinda fiind cei din jurul nostru. Timpul zboara...

Nu pot sa cred!

Exista momente in care sunt efectiv stupefiata de lucruri pe care le vad in jurul meu. Acele momente in care imi vine sa declar cu mana pe inima ca doar la noi se poate intampla asa ceva.
Aproape toata lumea a auzit de noul sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei, din zona Unirii din Bucuresti, deschis cu mare tam-tam dupa nu stiu cati ani de santier. Sincer, dupa experienta americana abia am asteptat sa am aproape o biblioteca moderna, usor accesibila la care sa ma duc cu drag.

Pe langa faptul ca imi face mare placere sa citesc, chiar as fi avut nevoie, acum in prag de final de masterat.

Stupoare: programul de lucru al bibliotecii este de la 10:00 la 18:00 de luni pana vineri. Say what?! Nici nu stiu cum s-ar putea explica un astfel de program, ce explicatie logica poate fi data? Eu, in mod normal, lucrez de la 9 la 18 tot de luni pana vineri si cam asa face toata populatia activa din Romania. Sa inteleg ca targetul acestei biblioteci sunt elevii, studentii si pensionarii, in mod exclusiv?
Sper sa schimbe programul cat de curand, sau sper sa ma fi inselat eu. Pe site asa apare, am atasat si o poza, am incercat sa sun, dar nu a raspuns nimeni. Dar pana la urma:

"Unele cărţi se citesc în bucătărie, altele, în salon. O carte bună se citeşte oriunde." - Thomas Chandler Haliburton în Cuvinte de spirit ale lui Şam Slick (1853)