Lounge 18 - alegere buna de restaurant pentru pranz

Saptamana trecuta am avut placerea de a lua pranzul cu unul dintre cei mai dragi clienti mie, la restaurantul Lounge 18, cel mai de sus local din Bucuresti. Lounge 18, dupa cum ii spune si numele, se afla la etajul 18 al unuia dintre turnurile Millenium Towers din Piata Presei (fosta Scanteii) din Bucuresti.

Verificasem pagina lor de web si ma asteptam ca meniul sa fie a la carte, insa era bufet suedez contra sumei de 25 de lei, cu o bautura inclusa. Initial am fost putin reticenta gandindu-ma ca probabil de 25 de lei nu prea vom avea ce alege dar mare mi-a fost supriza sa vad ca au 2 feluri de ciorba (o supa si o ciorba), mai multe feluri de salata si legume separat si si vreo 5 feluri de fel principal. Eu am mancat o supa crema de cartofi cu somon, pe care trebuie neaparat sa incerc s-o fac pentru ca mi-a placut foarte mult si apoi am gustat din toate - inclusiv rechin cu un sos de legume.
De notat este faptul ca bautura putea fi un pahar de vin, demn de apreciat. Noi am ales un vin slab rose, nu mai tin minte de cine era produs dar oricum foarte bun si acela.

Acest bufet e deschis in fiecare zi a saptamanii de lucru de la 12:00 la 16:00 si daca as lucra mai aproape cu siguranta m-as duce des sa mananc acolo. Oricum vreau sa testez restaurantul si in conditii obisnuite, eventual intr-o seara de primavara pe la apus, banuiesc ca privelistea trebuie sa fie spectaculoasa.
Prima poza de mai jos e preluata de pe metropotam.ro iar urmatoarele sunt facute de mine cu telefonul.

Toata lumea creste mare :)

Intamplator am dat pentru un articol care prezenta piesele finaliste anul aceasta la Eurovision, sau cele din semifinala nationala, oricum nu are importanta, eu doream sa va povestesc despre o surpriza simpatica legata de una dintre melodii.
Il mai tineti minte pe baietelul acela simpatic care canta melodia "Dana, colega mea"? Cu siguranta intrega mea generatie il stie :)



Pustiul acesta, Florin Ristei, este acum un tinerel chipes, cu o voce buna, plin de energie si are una dintre cele mai bune piese dintre cele propuse pentru Eurovision, FreeStay - Criminal Mind. Daca ar fi sa acord un vot, catre el ar merge. Mi se pare genul de melodie care merge bine la Radio Guerrilla, as asculta-o cu placere dimineata.
L-am cautat si pe youtube si am dat peste o inregistrare veche cu el in care interpreteaza "Always" a lui Bon Jovi la o emisiune de pe PrimaTv. Si era si tare haios, asa pustan :).



Mai jos el atunci (prin 2000) si acum si piesa cantata pentru Eurovision.





Si da... nu stiu clar care este motivul pentru care sunt interesata de Eurovision, stiu ca e mai "old-school", dar in fiecare an traiesc cu emotie concursul. Anul asta sigur este de vazut, fiind organizat de suedezi.

Bucuresti - Problema generala a firmelor care fac livrare de mancare

M-am hotarat sa scriu un articol scurt, inca sub impresia momentului, mai exact sub impresia creata de cea mai recenta comanda de mancare de pranz plasata de mine si colegii mei.
Nu cred ca exista bucurestean care sa nu fi trait vreo experienta negativa legata de firmele care fac livre de mancare in acest oras. Pot enumera cateva dintre ele:
- intarzieri nejustificate
- produse lipsa
- produse reci si uneori naclaite (ca si cum ar fi fost pregatite cu o zi inainte)
- gramaje mult mai mici decat cele declarate
- simplu: mancare nasoala
- aceeasi ciorba (de legume) in combinatie cu diverse adaugiri, denumita mai apoi ciorba de fasole, ciorba taraneasca, ciorba de perisoare etc
- produse introduse aiurea pe nota de plata

ETC.

Noi cel mai des ne-am confruntat cu problema numarul unu si cu problema numarul cinci. Ambele extrem de ingrijoratoare. De cele mai multe ori, pentru prestatorii acestor servicii aceste doua probleme nici macar nu sunt considerate probleme, fiind incadrate in categoria chestiunilor relative, discutabile...
S-a intamplat totusi odata sa primim un platou cu prajituri ca scuza la intarzierea livrarii, demn de apreciat, dar cam atat. In rest nimic, nimic, doar scuze robotice (nici macar acelea in unele cazuri), nici vorba de un discount pentru o comanda viitoare, produse aditionale ca sa ne mai treaca supararea sau alte mici atentii care totusi te mai imbuneaza.

Toata polologhia de mai sus a fost determinata de picatura care a umplut paharul, ca sa zic asa, turnata de cei de la Tratoria Il Calcio Amzei de la care am facut azi o comanda de pizza si niste salate.
Ni s-a comunicat un termen de livrare de 50 de minute, am sunat dupa 80 de minute iar operatoarea (de altfel serviabila, dar robotic serviabila) ne-a spus ca mancarea este pe drum "mai dureaza 5 minute", iar comanda a ajuns efectiv dupa cam 100 de minute. Cred ca nu mai am ce sa comentez, ma si enerveaza sa fiu "reclamagioaica", dar treaba asta este atat de raspandita la firmele de livrare din Bucuresti ca ma gandesc serios sa pornesc pe Facebook un grup al celor care au o nemultumire vizavi de acest subiect :D.

Si din pacate pizza a ajuns rece si cam necoapta, dupa ce am incalzit-o in microunde s-a pleostit complet, blatul fiind si subtire si dupa cum ziceam cam necopt, deci a trebuit sa ma multumesc cu un pranz ratat si cu o eliberare sufleteasca si oarecum gastronomica pe blog.
Intrebarea mea este daca este o problema a Bucurestiului, cum sunt multe altele doar aici (sau sa zicem in sudul tarii) sau asa se intampla si in alte orase?

PS: Nu ma intelegeti gresit, iubesc Bucurestiul si nu vreau sa ma mut altundeva :)

Revelion la castel

2012 a fost un an tare bun pentru Fata Norocoasa si s-a terminat in aceeasi reteta, printr-o petrecere foarte reusita la Schloss Leopoldskron, la Salzburg.
Anul acesta am fost invitati de niste rude apropiate sa petrecem trecerea dintre ani impreuna, in Austria, intr-un adevarat concediu de 10 zile.
Pregatirile pentru vacanta le-am facut prin vizionarea filmului Sunetul Muzicii, a carui actiune are loc la Salzburg, iar unele cadre sunt filmate chiar la castelul unde am petrecut noaptea de Revelion.

Receptia s-a facut la orele 19:00, intr-un salon in care ardea focul in seminee, iar in jur de orele 20:00 am fost invitati sa luam masa la unul dintre etajele superioare. Reuniunea oficiala a tinut cam pana pe la unu noaptea. Atasez si niste poze, fiind evident ca ele fac mai mult decat 1000 de cuvinte... Cel mai mult m-a impresionat biblioteca, unde cred ca as sta cu orele sa citesc, insa si sala in care a fost servita masa era deosebita.

La 12 am iesit cu totii afara, in spatele castelului, langa lac, intr-un peisaj superb ca sa ne uitam la focurile de artificii si sa ne bucuram impreuna.
Mancarea a fost adaptata contextului, portii mici si gusturi deosebite, tot mai mult cred ca e mai bine asa decat cum suntem obisnuiti noi in general, cu portii babane si de multe ori fade.

Dupa focurile de artificii s-a si dansat putin, pe muzica instrumentala live, in aceeasi camera in care s-a facut receptia, intr-o atmosfera plina de pace si bunastare. Dupa ce majoritatea s-a retras, noi impreuna cu prietenii nostri am continuat petrecerea in beciul castelului, descoperit intamplator. Acolo se stransesera mai multi tineri care dansau, am dedus noi - americani, fara sa fie nimic organizat dinainte :).

A doua zi dimineata am fost invitati la Opera din Salzburg pentru concertul de Anul Nou, care mie mi-a placut foarte mult. Acustica nemaipomenita, arii cunoscute si apreciate, doar baletul ar fi putut sa exceleze ceva mai mult, dar poate si dansatorii petrecusera cu o noapte inainte :).

Ne gandim sa revenim in vara cu bicicletele pe masina, pentru a descoperi zona zona mai la pas, credem ca ar putea iesi o vacanta tare frumoasa.