Cand mancarea mexicana devine mancarea de acasa

Privind in urma, imi amintesc de anumite perioade din viata mea nu neaparat cu placere, ci cu nostalgie si induiosare. Sunt momentele acelea in care daca persoana mea din prezent ar putea calatori inapoi in timp, ar merge s-o imbratiseze pe Cristina din trecut, s-o mangaie pe crestet si sa-i spuna ca totul va fi bine.

O astfel de perioada este sederea mea de un an si jumatate in America, de pe vremea cand inca nici nu implinisem 22 de ani si totusi mi se parea ca pot infrunta orice, ca pot face orice si ca nimic nu ma poate darama. Ale tineretii valuri, care m-a luat si pe mine pe sus si care la multe provocari m-au mai supus... Mama stie cel mai bine despre ce vorbesc, pentru ca aceste valuri au afectat-o si pe ea si chiar si acum ma gandesc cu inima stransa la cata suparare i-am provocat.

Pe scurt povestea e cam asa: am plecat cu un program work&travel in state pentru o vara, am fost cuprinsa de mirajul Americii si poate si de indragostelile tineretii si am decis ca nu mai vreau sa ma intorc in tara, desi viza urma sa mi se termine, lucram un job de 12 ore pe zi la receptia unui salon de bronzat (macar weekendurile le aveam libere) si in afara de prietenul meu de atunci nu prea mai aveam pe nimeni pe care sa ma pot baza.
In scurt timp, am descoperit ca desi e frumos sa faci bani, sa ai masina ta, sa ai multe magazine la dispozitie si sa-ti permiti, sa vezi peisaje citadine din filme si sa traiesti intr-o lume in mare parte e mai civilizata, nu e chiar secretul fericirii vietii. Si mai mult decat atat, nevoia primara a fiecaruia dintre noi - hrana - era atat de departe de ceea ce-mi placea mie, incat nici macar asta nu ma mai satisfacea. Pe vremea aia nici n-avem habar sa gatesc iar tot de gaseam de cumparat mi se parea oribil (si intr-adevar si altii care au trait in America confirma faptul ca experientele culinare nu sunt ceva cu care SUA sa se poata mandri).

Per total ajunsesem destul de deprimata, iar unul dintre putinele lucruri care imi mai faceau placere erau mancarea mexicana si weekendurile la Six Flags (unul dintre cele mai mari parcuri de distractii). Despre mancarea mexicana am numai lucruri de lauda de spus. Gustoasa, hranitoare, usor de adaptat in diferite contexte, relativ ieftina... si cu asta am ramas in minte. Pentru perioada in care am stat in America, mancarea mexicana a devenit mancarea de acasa, exact cum as zice acum despre mancare gatita de mama. Am mai gasit doar poza de mai jos de la prima mea masa mexicana, nu mai stiu la ce local era.

Cand m-am intors, evident a inceput sa-mi lipseasca mancarea mexicana, cea de acasa... Gaseam si prin Bucuresti diverse localuri "wanna be", dar nicaieri nu am mai gasit gustul ala asa cum il faceau mexicanii in Milwaukee, pana cand nu am descoperit restaurantul El Torito, cu delicioasa lui mancare mexicana. Chiar nu-mi venea sa cred, iata ca unul dintre putinele lucruri care imi lipseau din perioada SUA se regasea si in Bucuresti, deci m-am bucurat foarte tare.
De exemplu nachos si burritos, sos guacamole, toate facute asa cum le stiam eu de la mexicani si multe alte bunatati. Includ si un link catre meniul restaurantului El Torito ca sa-l studiati.
Evident, dupa descoperirea aceasta, mi-am dus prietenii acolo, am sarbatorit si cateva zile de nastere, dar am fost si cu prietenul meu pentru o cina romantica in doi. Oricum, atata timp cat mancarea e buna, atmosfera faina si oamenii care te servesc prietenosi, poti merge la restaurant in orice formatie si totul va fi excelent. Si cam asa se intampla la El Torito, fara sa exagerez.
Mai mult decat atat, la un moment dat am comandat cu livrare chiar si pentru a-mi servi socrii de pe vremea aia, cand au venit intr-o duminica la masa. Evident, habar nu aveau ce e mancarea mexicana, dar le-a placut mult.

Pe langa mica mea poveste de mai sus, va invit sa-i cunoasteti mai indeaproape mergand pe pagina de Facebook a El Torito si fiti siguri ca daca veniti la noi in vitiza la Bucuresti, macar intr-o seara o sa mancam acolo.
Si ca un mic sfat, nu judecati mancarea mexicana dupa ce ati consumat-o intr-un local oarecare. E foarte probabil sa nu fie gatita autentic si sa va dezamageasca. Studiati bine ofertele inainte sa alegeti restaurantul si luati-va dupa recomandarile prietenilor :D.

Un an nou, o noua dorinta

Si nu orice fel de an, ci Noul An Chinezesc. Mai exact, azi, 18 februarie, la ora 18:00 a inceput noul an chinezesc si cu aceasta ocazie ar trebui sa ne punem o dorinta. Cum tolba mea cu dorinte este mai tot timpul plina, pot si de aceasta data sa aleg una pe care s-o verbalizez cu ocazia acestui eveniment. De aceasta data dorinta mea cea mai mare este ca fetita noastra care va veni pe lume in iunie sa fie sanatoasa. Da, categoric asta este dorinta mea cea mai mare pentru 2015.

Tot cu ocazia Noului An Chinezesc, cei de la Wu Xing (dupa parerea mea, cea mai buna mancare chinezeasca din Bucuresti) au gandit o campanie foarte draguta, mai exact dau cadou cate un lampion pentru fiecare comanda de azi. Mai mult chiar, au organizat un concurs cu unul dintre cele mai consistente si atractive premii pe care le-am vazut in ultima vreme. Regulamentul este simplu, trebuie sa faceti o poza simpatica in care sa fiti vazand inaltand lampionul si puteti castiga 20 de vouchere a cate 1.000 de lei. Va dati seama cate bunatati puteti manca de valoarea asta? Si pe langa asta, e si o activitate distractiva, care te scoate din monotonie. Oricum, mai multe detalii cititi aici si mult succes!

Doua idei de cadouri mici pentru Sf. Valentin, 1 sau 8 Martie

Sunt de parere ca o mica atentie poate face ziua cuiva mai senina, mai ales daca ii daruim ceva din inima. Acum avem si ocazii, de Sf. Valentin sau de 1 Martie. Stiu ca obiceiul zice ca sunt sarbatori in care domnii daruiesc cate ceva doamnelor, dar de ce sa nu facem un mic cadou unei prientene bune, mamei sau matusii sau chiar unei colege care e dispusa sa ne ajute tot timpul?

Asadar va prezint doua suprize placute din comert :D, cum imi place mie sa le zic, pe care le-am si achizitionat pentru mine, dar le am in dublu exemplar, cu mintea la cineva, bineinteles.
Mai jos e o cutiuta cu un produs gen crema de galbenele, cu miros subtil si foarte placut de trandafiri, de la Oriflame. E micuta, incape in poseta si e special destinata partilor de piele foarte uscata, cum sunt coatele sau bataturile etc. Eu am mai avut produsul dar in alt ambalaj si uneori m-am dat cu el si pe buze. Practic, are cam aceeasi utilizare cu o crema de galbelene. Si ce ambalaj dragalas si pretios are... Pretul e de 8 lei, dar asa cu totul mi se pare ca arata a produs care merita mai mult, de aceea o si consider o oferta foarte buna.

Pe langa crema pentru piele uscata, am mai descoperit aceasta cutie de la Nivea, si ea foarte dragalasa, nici prea mica si nici prea mare, metalica, pe care poti s-o folosesti la orice.
Inauntrul ei sunt doua balsamuri de buze, "ir" dupa cum ii spunem noi in Ardeal sau "strugurel" dupa bucuresteni :D, si o crema clasica Nivea. Pretul la fel, mi s-a parut chiar atractiv (19,77 lei la Carrefour) si e un cadou mult mai dragut decat un set de ceva (gel de dus si sapun sau deo, de exemplu) intr-o cutie de carton pe care o arunci imediat. Plus ca, stiti pe cineva caruia sa nu-i placa mirosul clasic Nivea? Eu nu :).

Problemele din bucatarie ale unei fete moderne

Si nu doar ale unei fete moderne, ci chiar ale unei sotii moderne, pentru ca acest statut, vreau, nu vreau, imi trezeste in constiinta responsabilitatea atent construita de femeile din generatiile anterioare si de care cu greu vom scapa. Degeaba zic cu mandrie ca sunt o femeie moderna care nu gateste ca tot mi-e mila de saracul meu prieten (in cateva zile sot) daca merge sa-si ia saorma cand vine de la serviciu.

Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic - cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea... Asa ca o sa va impartasesc eu din "intelepciunea batraneasca" pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).

Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.

Ok... subiect delicat... socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).

Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.

Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.