Dragii mei, vă aștept cu drag la o nouă adresă: www.fatanorocoasa.ro.
Sa ne recitim cu bine,
Cristina
marți, 11 aprilie 2017
joi, 22 decembrie 2016
Dragă Moș Pisiciun
Dragă Moș Pisiciun,
Silvia, XOXO
Numele meu este Silvia și am un an și jumătate. De fapt un an și jumătate și câteva zile.
Am venit pe lume în luna lui cireșar, iar când mama și tata m-au adus acasă de la spital m-a împinat Sophie, pisica noastră despre care mama mi-a povestit că a luat-o din stradă cu doi ani înainte.
La început pisicuța era și mai mare, și mai deșteaptă decât mine. Noaptea, și de multe ori în timpul zilei, se cuibărea la picioarele mele, pe o păturică pe care eu o primisem cadou, dar pe care i-am dat-o ei până la urmă. Când plângeam, mieuna și ea alături de mine și cel mai mult ne plăcea să dăm concerte la miezul nopții, când toată lumea avea chef să doarmă. Eu îmi primeam lăpticul bun, iar pe ea mama o mângâia și o făcea să toarcă.
Uneori o mai apuca și gelozia, nu înțelegea de ce mama mă ia tot pe mine în brațe și nu pe ea și încerca să se așeze peste mine. Noroc că până la urmă am împărțit în mod egal teritoriul și amândouă suntem mulțumite.
Încet, încet am început să fac mai multe lucruri decât ea, să înțeleg ce îmi spun părinții, iar pe ea s-o iubesc tot mai mult. Acum fugim una după alta prin casă, alteori vreau să-i pun agrafe în blăniță, iar alteori mă înghesui alături de ea în poala lui mama.
Deși sunt așa de mică, știu să-i dau mâncărică și îi arunc chiar și din farfuria mea. Dar nu înteleg de ce nu vrea delicioasele boabe de mazăre sau firimituri de pâine... nu știe ce pierde. Tot miaună după mama să-i dea pliculețe, cele de aici sunt preferatele ei.
Tata îmi spune că e mult mai ușor să ai o pisică acum decât era acum 15 ani, când el era la liceu și tot aducea în casă pisici din fața blocului. Pe vremea aceea nu prea aveai de unde să cumperi litiere, saci cu nisip special și mâncarea de pisici era scumpă. Acum găsim de toate pentru pisicuțe și cel mai simplu e să dăm comenzi online că să cumpărăm tot ce trebuie pentru Sophie. Acum că s-a lansat www.cattitude.ro, magazinul online premium de accesorii și mâncare pentru animalele de companie, Sophie o să primească tot ce-i mai bun.
Înainte să mă nasc, multă lume le-a zis părinților mei să dea pisica de acasă pentru ca nu ar fi bine pentru mine. Mă bucur că mama a luat altă decizie, după ce s-a informat la doctorița mea și la tanti veterinar. A căutat păreri de la alte mămici și pe internet și nu a avut nici un dubiu că face ceea ce trebuie. Așa că suntem acum o familie de 4, chiar dacă 3 dintre noi suntem cu câte două picioare și una cu 4 lăbuțe. Ce important e să ai acces la informație. Vreau să fiu și eu la fel ca mama când o să cresc mare, să iau decizii cât mai informate.
Pentru mine, cel mai important lucru în relația noastră este jocul, îmi place să-i flutur pe la nas șoricelul și ea să fugă după el. Dar știu că pentru mama contează mult mai multe. Mi-a povestit cum Sophie a fugit odată de acasă și cum a cautat-o disperată 2 săptămâni ca mai apoi s-o găsească în curtea unui vecin. O iubește mult. Cred că dacă ar fi măcar o zi în locul lui Sophie, i-ar spune să nu se mai panicheze așa când nu apare la primul pis-pis, că sigur se ascunde pe undeva și să-i cumpere mai multă mâncare cu ton.
Închei aici mica mea epistolă, dar nu înainte de a-ți mai spune ceva... n-aș fi știut de noul magazin preferat al Sophicai, dacă nu ar fi fost cei de la Agenția de Marketing Creative Wings, așa că le transmit mulțumiri din partea ei, iar ție Moșule te rog să-i aduci multă mâncare cu ton lui Sophie, neapărat de la www.cattitude.ro și ceva să ne jucăm împreună.
Vreau să vină și la ea moșul, așa cum vine și la mine.
Silvia, XOXO
vineri, 19 august 2016
Gentuta mea de cosmetice, inca un motiv pentru care imi plac calatoriile
Pe canalul meu de youtube, pe care il gasiti aici, am primit foarte multe cereri sa fac un video despre gentuta de cosmetice pentru calatorie.
Am intarziat putin cu acest videoclip, vreo cateva luni :))), dar nu-i nimic, tot e bine ca l-am facut pana la urma.
Am intarziat putin cu acest videoclip, vreo cateva luni :))), dar nu-i nimic, tot e bine ca l-am facut pana la urma.
joi, 18 august 2016
Glorioasa varsta de 30 de ani
Inspirata de articolul mamei mele pe care il gasiti aici, mi-am dat seama ca si eu am o lista de lucruri care ma enerveaza (in limbaj colocvial as putea spune ca ma chiar dispera) si care sunt legate in mod clar de perioada de glorie de dupa 30 de ani.
Initial ma gandeam sa fac o lista cu "bulleturi", sunt convinsa ca cei care ma citesc stiu ce sunt alea, dar mai bine le iau la mana, asa cum imi si vin in minte.
Primul si cel mai enervant ar fi felul cum stralucesc firele albe de par instre doua vopsituri. In nici o etapa a vietii mele, parul meu nu a stralucit asa cum se intampla cu firele albe care sunt tot mai numeroase si mai evidente. Primul mi-a iesit pe la vreo 20 de ani si atunci inca le smulgeam cu penseta, dar va imaginati ca acum nu ar mai fi chiar indicat sa raman cu mai putin de jumatate din parul de pe cap. Asta dimineata eram in lift, intr-o luminina difuza, locul propice pentru a te admira cat de bine arati, daca simti asta, bineinteles... Dar nu, tot ce se evidentia in oglinda erau niste straluciri sinistre venite din capul meu. Acum cum pot eu sa mai am o zi buna?
Reusesc sa ma trezesc chiar daca nu am dormit destul si sunt super obosita. Mai demult nu puteam face asta. Fie intarziam la serviciu, fie nu ma mai duceam deloc, simteam ca imi permit. Ma enerveaza ca m-am obisnuit asa de mult cu responsabiltatile, serviciul, copil, poate si sot sau cine stie care altele or mai fi. Sunt unele zile in care simt ca duc in spate un bolovan, dar il duc cu mandrie, macar :).
Faptul ca generatile se reimprospateaza si da, asta inseamna ca ma bucur mult de copiii care vin pe lume, dar timpul trece pentru altii, iar cei mai in varsta pleaca incet dintre noi. Parca realitatea asta m-a palit fix dupa ce am implinit 30 de ani si nu e placuta deloc.
Simt ca imi ticaie ceasul biologic. Ma enerveaza ca nu mai pot astepta inca cativa ani pentru a mai face un copil, pentru ca peste cativa ani ma voi apropia de 40. Si nu stiu daca atunci o sa mai pot, daca o sa fiu destul de sanatoasa, daca o sa mai vreau. Plus ca daca tot am pe Silvia mica, ar fi bine, asa cred eu, sa mai aiba un frate sau o sora de varste apropiate. Si sunt multe altele de discutat legate de subiectul asta dar poate cu o alta ocazie.
O alta chestie asa mai "nasoala" :) dupa ce treci de 30 de ani este ca incepi sa devii mai cinic si iti cam pierzi din entuziasm. Nu mai ai toleranta pentru scaparile unora si altora, dar pe de alta parte pe cei pe care ii apreciezi o sa-i apreciezi si mai tare. Incepi sa-ti vezi apropiatii (inclusiv parintii) cu niste ochi foarte lucizi, ca de la egal la egal in sfarsit si asta nu-ti ofera intotdeuna o imagine placuta. II vezi ca sunt si ei oameni, incepi sa-i intelegi mai bine, dar le mai dispare din aura pe care o aveau cand erai mic.
Pe voi ce va enerveaza la varsta asta?
Trebuie neaparat sa revin si cu un articol in care sa descriu si ce e super fain la 30 de ani.
Initial ma gandeam sa fac o lista cu "bulleturi", sunt convinsa ca cei care ma citesc stiu ce sunt alea, dar mai bine le iau la mana, asa cum imi si vin in minte.
Primul si cel mai enervant ar fi felul cum stralucesc firele albe de par instre doua vopsituri. In nici o etapa a vietii mele, parul meu nu a stralucit asa cum se intampla cu firele albe care sunt tot mai numeroase si mai evidente. Primul mi-a iesit pe la vreo 20 de ani si atunci inca le smulgeam cu penseta, dar va imaginati ca acum nu ar mai fi chiar indicat sa raman cu mai putin de jumatate din parul de pe cap. Asta dimineata eram in lift, intr-o luminina difuza, locul propice pentru a te admira cat de bine arati, daca simti asta, bineinteles... Dar nu, tot ce se evidentia in oglinda erau niste straluciri sinistre venite din capul meu. Acum cum pot eu sa mai am o zi buna?
Reusesc sa ma trezesc chiar daca nu am dormit destul si sunt super obosita. Mai demult nu puteam face asta. Fie intarziam la serviciu, fie nu ma mai duceam deloc, simteam ca imi permit. Ma enerveaza ca m-am obisnuit asa de mult cu responsabiltatile, serviciul, copil, poate si sot sau cine stie care altele or mai fi. Sunt unele zile in care simt ca duc in spate un bolovan, dar il duc cu mandrie, macar :).
Faptul ca generatile se reimprospateaza si da, asta inseamna ca ma bucur mult de copiii care vin pe lume, dar timpul trece pentru altii, iar cei mai in varsta pleaca incet dintre noi. Parca realitatea asta m-a palit fix dupa ce am implinit 30 de ani si nu e placuta deloc.
Simt ca imi ticaie ceasul biologic. Ma enerveaza ca nu mai pot astepta inca cativa ani pentru a mai face un copil, pentru ca peste cativa ani ma voi apropia de 40. Si nu stiu daca atunci o sa mai pot, daca o sa fiu destul de sanatoasa, daca o sa mai vreau. Plus ca daca tot am pe Silvia mica, ar fi bine, asa cred eu, sa mai aiba un frate sau o sora de varste apropiate. Si sunt multe altele de discutat legate de subiectul asta dar poate cu o alta ocazie.
O alta chestie asa mai "nasoala" :) dupa ce treci de 30 de ani este ca incepi sa devii mai cinic si iti cam pierzi din entuziasm. Nu mai ai toleranta pentru scaparile unora si altora, dar pe de alta parte pe cei pe care ii apreciezi o sa-i apreciezi si mai tare. Incepi sa-ti vezi apropiatii (inclusiv parintii) cu niste ochi foarte lucizi, ca de la egal la egal in sfarsit si asta nu-ti ofera intotdeuna o imagine placuta. II vezi ca sunt si ei oameni, incepi sa-i intelegi mai bine, dar le mai dispare din aura pe care o aveau cand erai mic.
Pe voi ce va enerveaza la varsta asta?
Trebuie neaparat sa revin si cu un articol in care sa descriu si ce e super fain la 30 de ani.
duminică, 14 august 2016
Timpul de asteptare scurt la call center inseamna ca iti pasa de clienti
Mie cam la asta mi se pare ca se rezuma un timp de asteptare scurt la call center, la faptul ca iti pasa de clienti. Iar cand faci eforturi ca timpul de asteptare sa scada si mai mult, treci in zona companiilor care merita apreciate.
Batalia pe piata e grea, nu mai e de ajuns sa ti se ofere cel mai bun pret, vrei un serviciu bun de la A la Z. De aceea apreciez cu adevarat ceea ce au facut cei de la Flanco prin serviciul #suportclientinonstop. Pe langa ca poti suna la ei oricand 7 din 7, 24 din 24 mai vor si sa-si impuna un timp de asteptare de maxim 40 de secunde. Au apelat la blogosfera sa faca acest lucru cunoscut si sa testeze daca au reusit ce si-au propus.
Am intrat si eu in jocul lor si nu pot sa spun decat bravo si mult succes in continuare #flanco !
Va invit sa vedeti mai jos cat de mult am avut de asteptat.
Batalia pe piata e grea, nu mai e de ajuns sa ti se ofere cel mai bun pret, vrei un serviciu bun de la A la Z. De aceea apreciez cu adevarat ceea ce au facut cei de la Flanco prin serviciul #suportclientinonstop. Pe langa ca poti suna la ei oricand 7 din 7, 24 din 24 mai vor si sa-si impuna un timp de asteptare de maxim 40 de secunde. Au apelat la blogosfera sa faca acest lucru cunoscut si sa testeze daca au reusit ce si-au propus.
Am intrat si eu in jocul lor si nu pot sa spun decat bravo si mult succes in continuare #flanco !
Va invit sa vedeti mai jos cat de mult am avut de asteptat.
vineri, 12 august 2016
Despre blogging si vlogging
In ale mele cautari zilnice pe internet, cautari fiind frumos spus, mai mult pierdere de vreme :)) cu un 10% din timp folosit in mod productiv, am observat ca bloggingul, adica forma scrisa de trimitere a informatiei, este mult mai populara, cunoscuta, cautata, decat vloggingul, adica forma video de transmitere a informatiei, ceea ce fac eu pe youtube in momentul acesta.
Chiar astazi am lasat niste comentarii pe cateva bloguri de pareting pe care le urmaresc, iar la site (in caseta de identificare a celui care posteaza comentariul) am inclus linkul meu de la canalul de youtube. Si ce sa vezi, acesta nu era de fapt vizibil pentru nimeni, inafara de moderatorul comentariilor, adica proprietarul blogului. Daca as fi lasat comentariul cu adresa blogului, atunci comentariul meu era automat linkuit si oricine ar fi putut sa intre in blogul meu.
Asadar sunt nevoita sa folosesc blogul pe post de identificator in social media (ce termeni pomposi am inceput sa folosesc :D, ca sa fac, vin la pachet cu internetul) si ca link catre canalul meu de youtube.
Si o sa postez si aici tot ce fac pe youtube.
Asta ca o mica explicatie de ce am scos blogul de la naftalina... Oricum, eu zic ca merita, mai ales pentru ca penultimul meu film, cel cu weekendul la Mamaia o are in prim-plan pe Silvia care este tare dragalasa.
Chiar astazi am lasat niste comentarii pe cateva bloguri de pareting pe care le urmaresc, iar la site (in caseta de identificare a celui care posteaza comentariul) am inclus linkul meu de la canalul de youtube. Si ce sa vezi, acesta nu era de fapt vizibil pentru nimeni, inafara de moderatorul comentariilor, adica proprietarul blogului. Daca as fi lasat comentariul cu adresa blogului, atunci comentariul meu era automat linkuit si oricine ar fi putut sa intre in blogul meu.
Asadar sunt nevoita sa folosesc blogul pe post de identificator in social media (ce termeni pomposi am inceput sa folosesc :D, ca sa fac, vin la pachet cu internetul) si ca link catre canalul meu de youtube.
Si o sa postez si aici tot ce fac pe youtube.
Asta ca o mica explicatie de ce am scos blogul de la naftalina... Oricum, eu zic ca merita, mai ales pentru ca penultimul meu film, cel cu weekendul la Mamaia o are in prim-plan pe Silvia care este tare dragalasa.
joi, 11 august 2016
Cand amintirile devin tot mai frumoase odata cu trecerea timpului...
Ascultam acum melodia pe care am dansat clasicul "dans al mirilor" la nunta noastra din iunie. Roses of Red - The Kelly Family. Am devenit extrem de nostalgica. A fost tare frumos, o sa ramanem cu niste amintiri tare faine, pe viata. Ii impartaseam aceste ganduri lui Vlad pe facebook si in acelasi timp m-am gandit ca urmatorul eveniment de acest gen si de aceeasi anvergura va fi cand va face nunta Silvia... daca va alege sa faca. Asta m-a dus cu gandul si mai departe, la momentul cand ea va fi deja om mare, si tare mult m-a emotionat gandul acesta. Si apoi am inceput sa ma gandesc ca cine stie in ce formula vom fi atunci, cati dintre noi se vor mai fi dus in ceruri si asa m-am gandit din nou la bunica mea care nu m-a vazut mireasa. Si iar mi-au dat lacrimile. Si de bucurie pentru ceea ce am, dar si de tristete pentru ceea ce nu mai am. Asa e natura umana...
Va las mai jos cateva din amintirile mele, care vin la pachet cu emotiile pe care le-am trait pe 11 iunie anul acesta.
Va las mai jos cateva din amintirile mele, care vin la pachet cu emotiile pe care le-am trait pe 11 iunie anul acesta.
luni, 11 mai 2015
Prima mea experiență la un hotel All Inclusive
Eram tare curioasă cum e cu sistemul ăsta all inclusive, auzisem multe păreri, dar nu avusesem niciodată parte de el. Evident, contează și câte stele are hotelul, probabil și țara, câte zile stai și alte elemente care vor avea parte de apreciere subiectivă.
În cazul nostru a fost un mini-sejur de 1 Mai, la hotelul Miramar din Obzor, Bulgaria, zonă aflată mai în sudul țării, la vreo 100 și un pic de kilometri de granița cu Turcia. Hotărârea de a merge acolo nu a fost luată cu greu, eu fiind deja în a 8-a lună de sarcină și cu chef maxim de a sta și a nu face mare lucru.
Am luat un sejur de 3 nopți, prin EcoVoyage Tour (agenție mică și puțin cunoscută, dar cu servicii impecabile) pe care am plătit 550 de lei de persoana - Ultra All Inclusive. Inițial dorisem un pachet cu 500 de lei, dar nu mai erau disponibile camere, diferența fiind faptul că cele cu 550 de lei aveau vedere laterală spre mare.
Hotelul are 4 stele și un rating foarte bun pe booking - 8.8 excelent (azi, că acum 2 săptămâni era 8.9 - fabulos :D), lucru care a contat când am decis asupra lui. În general evit să mergem în locuri cu rating sub 8, ai mari șanse să nu te simți așa cum ar trebui.
Pe drum am făcut 5 ore, asta pentru ca am ales varianta mai lungă, prin Vama Veche, din cauză că auzisem că pe la Giurgiu se circulă pe un singur sens pe pod și sunt cozi de 3 ore. Noi am mers șnur, cum s-ar zice, și am ajuns la hotel pe la ora 15.
Din acel moment tot sejurul a mers ca uns, chiar m-am mirat cum de nu am întâmpinat chiar nici o problemă, nimic să ne sâcâie sau să ne deranjeze. Cumva parcă mă așteptam fie să nu fie ok voucherul, fie să nu ne placă camera, fie să ne trateze aiurea pentru ca suntem români și nu nemți... Din fericire nici unul din miturile legate de bulgari nu s-a concretizat.
Camera era mare, în culori neutre și calme, și cu mochetă pe jos. Asta cu mocheta pe jos e un aspect care mie îmi place tare mult, până acum la toate hotelurile de la mare am prins doar gresie. Priveliștea de pe balcon era superbă, aproape de mare și plajă.
Mașina am lăsat-o în parcarea păzită și gratis a hotelului toate cele 3 zile, nu am ieșit deloc din incintă, nici nu prea am avut motive, cam totul fiind "la botul calului". E mare lucru să ai parcarea gratis la hotel în Bulgaria.
Acum legat de mâncare, că despre asta e de fapt all inclusivul, eu nu am văzut așa abundență în viața mea. În prima seara efectiv am ramas șocată încercând să-mi dau seama de un fel de mâncare pe care nu-l au. Se serveau cred vreo 20 de feluri de salate, plus ingrediente brute dacă vroiai tu să-ți faci una proprie, 2 feluri de supe/ciorbe, brânzeturi frantuzești și salamuri afumate, mezeluri de toate felurile, fripturici, pește pane și la aburi, fructe de mare, vreo 10 feluri de garnituri, paste, pizza, deserturi, colț bio cu diverse gemuri, cereale, biscuiței și astea timp de 3 ore, doar pentru cină. Băuturi erau de toate, sucuri, siropuri, bere, vin, la bar tării, coktailuri. Evident abundența vine cu marele minus al risipei, am văzut o grămadă de comeseni care își burdușeau farfuriile și consumau mai puțin de jumatate. Asta nu am prea înteles-o, doar puteai sa te duci și de 10 ori să-ti tot iei ce-ți poftea inima. (Am mâncat multe lucruri gustoase, contrar poveștilor cum că mâncarea în Bulgaria nu prea are gust. Dacă ar fi să fac o comparație, din păcate în general cea mai fadă mâncare am mâncat-o chiar în Românica noastră, recunosc, ceva mai bună ca în State.)
Cam la fel era și la micul dejun, și la prânz, iar dacă cumva nu te incadrai în orele de servire, mai aveau un restauranțel a la carte, unde puteai să mănânci diverse. Bineînțeles, totul gratis. Apropo de asta, pe lângă cei 550 de lei nu am mai scos nici un ban din buzunar. De fapt ba da, am lăsat niște bacșisuri la final, vreo 30 de lei.
Apropo de sala de mese - termenul e cam arhaic aș zice eu - e mai mult un restaurant imens, era o zonă special amenajată pentru copii, adică bufet cu o înălțime mai mică, de unde se puteau servi singuri cu diverse. Îmi place mult ideea independenței copiilor și faptul că sunt și alți oameni care se gândesc la asta. (mică paranteză, am rămas surprinsă când lucram la o grădiniță în State că le-am dat copiilor de un an și jumatate mini tacâmuri ca să mănânce singuri. Evident, își foloseau mai mult mâinile, dar toată ideea era să învețe să se hrănească singuri).
În rest, puteai face ceva toată ziua. Fie plajă (noi am stat, dar îmbracați că era cam frig), fie zumba, fie piscină (era inclusiv una interioară dar era cam rece apa), fie să stai doar și să bei bere, fie să dormi. Seara erau petreceri în barul hotelului și lumea chiar se distra.
Hotelul era plin de copii care alergau pe holuri, băteau mingea sau se dădeau cu trotineta, dar toată lumea îi ignora. Nu am auzit vreun adult să dea indicații gen "nu mai urla, nu mai fugi, nu etc". Parcă exista un consens al tuturor adulților de a fi zen și de a-i lăsa pe copii să fie copii. Ce s-au mai schimbat vremurile de când eram noi mici... Noi nu ne-am simțit deloc deranjați de această hărmălaie de copii, Vlad chiar a zis la un moment dat ca ce frumos înveselesc atmosfera. Și chiar așa e.
În concluzie, am avut așa o experiență plăcută, că m-aș întoarce oricând la acest hotel, cu plaja lui fină și apa curată, mai ales când o să fie Silvia mică. E drept, am prins un preț tare bun, în timpul verii e cam 80 de Euro camera pe noapte, dar sigur mai gasești reduceri prin agenții.
În cazul nostru a fost un mini-sejur de 1 Mai, la hotelul Miramar din Obzor, Bulgaria, zonă aflată mai în sudul țării, la vreo 100 și un pic de kilometri de granița cu Turcia. Hotărârea de a merge acolo nu a fost luată cu greu, eu fiind deja în a 8-a lună de sarcină și cu chef maxim de a sta și a nu face mare lucru.
Am luat un sejur de 3 nopți, prin EcoVoyage Tour (agenție mică și puțin cunoscută, dar cu servicii impecabile) pe care am plătit 550 de lei de persoana - Ultra All Inclusive. Inițial dorisem un pachet cu 500 de lei, dar nu mai erau disponibile camere, diferența fiind faptul că cele cu 550 de lei aveau vedere laterală spre mare.
Hotelul are 4 stele și un rating foarte bun pe booking - 8.8 excelent (azi, că acum 2 săptămâni era 8.9 - fabulos :D), lucru care a contat când am decis asupra lui. În general evit să mergem în locuri cu rating sub 8, ai mari șanse să nu te simți așa cum ar trebui.
Pe drum am făcut 5 ore, asta pentru ca am ales varianta mai lungă, prin Vama Veche, din cauză că auzisem că pe la Giurgiu se circulă pe un singur sens pe pod și sunt cozi de 3 ore. Noi am mers șnur, cum s-ar zice, și am ajuns la hotel pe la ora 15.
Din acel moment tot sejurul a mers ca uns, chiar m-am mirat cum de nu am întâmpinat chiar nici o problemă, nimic să ne sâcâie sau să ne deranjeze. Cumva parcă mă așteptam fie să nu fie ok voucherul, fie să nu ne placă camera, fie să ne trateze aiurea pentru ca suntem români și nu nemți... Din fericire nici unul din miturile legate de bulgari nu s-a concretizat.
Camera era mare, în culori neutre și calme, și cu mochetă pe jos. Asta cu mocheta pe jos e un aspect care mie îmi place tare mult, până acum la toate hotelurile de la mare am prins doar gresie. Priveliștea de pe balcon era superbă, aproape de mare și plajă.
Mașina am lăsat-o în parcarea păzită și gratis a hotelului toate cele 3 zile, nu am ieșit deloc din incintă, nici nu prea am avut motive, cam totul fiind "la botul calului". E mare lucru să ai parcarea gratis la hotel în Bulgaria.
Acum legat de mâncare, că despre asta e de fapt all inclusivul, eu nu am văzut așa abundență în viața mea. În prima seara efectiv am ramas șocată încercând să-mi dau seama de un fel de mâncare pe care nu-l au. Se serveau cred vreo 20 de feluri de salate, plus ingrediente brute dacă vroiai tu să-ți faci una proprie, 2 feluri de supe/ciorbe, brânzeturi frantuzești și salamuri afumate, mezeluri de toate felurile, fripturici, pește pane și la aburi, fructe de mare, vreo 10 feluri de garnituri, paste, pizza, deserturi, colț bio cu diverse gemuri, cereale, biscuiței și astea timp de 3 ore, doar pentru cină. Băuturi erau de toate, sucuri, siropuri, bere, vin, la bar tării, coktailuri. Evident abundența vine cu marele minus al risipei, am văzut o grămadă de comeseni care își burdușeau farfuriile și consumau mai puțin de jumatate. Asta nu am prea înteles-o, doar puteai sa te duci și de 10 ori să-ti tot iei ce-ți poftea inima. (Am mâncat multe lucruri gustoase, contrar poveștilor cum că mâncarea în Bulgaria nu prea are gust. Dacă ar fi să fac o comparație, din păcate în general cea mai fadă mâncare am mâncat-o chiar în Românica noastră, recunosc, ceva mai bună ca în State.)
Cam la fel era și la micul dejun, și la prânz, iar dacă cumva nu te incadrai în orele de servire, mai aveau un restauranțel a la carte, unde puteai să mănânci diverse. Bineînțeles, totul gratis. Apropo de asta, pe lângă cei 550 de lei nu am mai scos nici un ban din buzunar. De fapt ba da, am lăsat niște bacșisuri la final, vreo 30 de lei.
Apropo de sala de mese - termenul e cam arhaic aș zice eu - e mai mult un restaurant imens, era o zonă special amenajată pentru copii, adică bufet cu o înălțime mai mică, de unde se puteau servi singuri cu diverse. Îmi place mult ideea independenței copiilor și faptul că sunt și alți oameni care se gândesc la asta. (mică paranteză, am rămas surprinsă când lucram la o grădiniță în State că le-am dat copiilor de un an și jumatate mini tacâmuri ca să mănânce singuri. Evident, își foloseau mai mult mâinile, dar toată ideea era să învețe să se hrănească singuri).
În rest, puteai face ceva toată ziua. Fie plajă (noi am stat, dar îmbracați că era cam frig), fie zumba, fie piscină (era inclusiv una interioară dar era cam rece apa), fie să stai doar și să bei bere, fie să dormi. Seara erau petreceri în barul hotelului și lumea chiar se distra.
Hotelul era plin de copii care alergau pe holuri, băteau mingea sau se dădeau cu trotineta, dar toată lumea îi ignora. Nu am auzit vreun adult să dea indicații gen "nu mai urla, nu mai fugi, nu etc". Parcă exista un consens al tuturor adulților de a fi zen și de a-i lăsa pe copii să fie copii. Ce s-au mai schimbat vremurile de când eram noi mici... Noi nu ne-am simțit deloc deranjați de această hărmălaie de copii, Vlad chiar a zis la un moment dat ca ce frumos înveselesc atmosfera. Și chiar așa e.
În concluzie, am avut așa o experiență plăcută, că m-aș întoarce oricând la acest hotel, cu plaja lui fină și apa curată, mai ales când o să fie Silvia mică. E drept, am prins un preț tare bun, în timpul verii e cam 80 de Euro camera pe noapte, dar sigur mai gasești reduceri prin agenții.
vineri, 20 martie 2015
Propuneri de activitati pentru inlocuirea treptata a privitului la TV cu ceva mai placut si interesant
Dupa articolul pe care l-am publicat ieri despre cu am renuntat eu la TV Cablu, vin cu o lista de lucruri pe care le facem noi in timpul pe care in mod traditional l-am fi alocat televizorului. Evident, n-ai cum sa-ti ocupi timpul din prima dupa ce renunti la aceasta ocupatie, dar usor-usor vei deveni mai creativ in legatura cu ce poti face in loc.
Asadar cam ce facem noi cand in timpul in care ne-a ramas dupa ce am renuntat la cablu:
- stam la povesti; adica ne intrebam reciproc cum a fost la serviciu, cum ne mai simtim, vorbim despre noi, vorbim despre fetita pe care o coacem la mine in burta, Vlad vine cu tot felul de subiecte din psihologie si unele chestii filosofice la care se gandeste el; comunicam mult, gatim impreuna, mancam si bem un pahar de vin (eu mai putin in perioada asta); et faire l'amour est une habitude quotidienne
- iesim la plimbare; obiceiul acest fluctueza in functie de cat chef am eu, pentru ca in perioada asta orice miscare mi se pare un pic mai obositoare, dar ma motiveaza Vlad cu o inghetata de la Mec
- citim; eu citeam relativ constant si inainte dar pe Vlad il vad citind mult mai mult de cand nu are televizor
- ascultam muzica; mai stiti cu e sa asculti muzica si sa faci doar asta? Fara nici un fel de alt stimul de atentie?
- vedem filme; descarcate de pe net si uneori mergem si la cinematograf
- stam pe net; nu neg, asta o facem deseori dar macar cand facem asta ne concentram pe asta, fara sa mai avem si un televizor pornit
- avem seri in care fiecare isi vede de programul lui; el cu prieteni de-ai lui, eu cu ai mei; NU facem totul in comun :D
- scriu pe blog sau fac liste pentru bebe :D si Vlad se joaca pe PlayStation (eu tot zic ca e mai bine decat sa stai in fata televizorului)
- ma gandesc; da, pur si simplu stau si ma gandesc la orice, la nimicuri si la de toate
- telefonez bunicilor, mamei, uneori il sun si pe tata (doar ca mi se pare ca ne gasim cam greu subiectele de discutie la distanta) si prietenele
- vad documentare pe youtube sau ma uit la vloguri de cosmetice :D (vlog = video blog)
- organizez diverse chestii prin casa; mi-am organizat cosmeticele, tot ce am prin bucatarie, hainele si acum lucram la balcon
- mergem si prin oras, doar ca de cand am ramas insarcinata nu prea avem asa multe optiuni de localuri ca peste tot se fumeaza
M-as bucura mult sa mai aud si alte idei si m-as bucura si mai mult sa-mi spuneti ca ati renuntat la cablu, sau de ce nu ati renuntat - care sunt argumentele pro televizor.
.jpeg)
Asadar cam ce facem noi cand in timpul in care ne-a ramas dupa ce am renuntat la cablu:
- stam la povesti; adica ne intrebam reciproc cum a fost la serviciu, cum ne mai simtim, vorbim despre noi, vorbim despre fetita pe care o coacem la mine in burta, Vlad vine cu tot felul de subiecte din psihologie si unele chestii filosofice la care se gandeste el; comunicam mult, gatim impreuna, mancam si bem un pahar de vin (eu mai putin in perioada asta); et faire l'amour est une habitude quotidienne
- iesim la plimbare; obiceiul acest fluctueza in functie de cat chef am eu, pentru ca in perioada asta orice miscare mi se pare un pic mai obositoare, dar ma motiveaza Vlad cu o inghetata de la Mec
- citim; eu citeam relativ constant si inainte dar pe Vlad il vad citind mult mai mult de cand nu are televizor
- ascultam muzica; mai stiti cu e sa asculti muzica si sa faci doar asta? Fara nici un fel de alt stimul de atentie?
- vedem filme; descarcate de pe net si uneori mergem si la cinematograf
- stam pe net; nu neg, asta o facem deseori dar macar cand facem asta ne concentram pe asta, fara sa mai avem si un televizor pornit
- avem seri in care fiecare isi vede de programul lui; el cu prieteni de-ai lui, eu cu ai mei; NU facem totul in comun :D
- scriu pe blog sau fac liste pentru bebe :D si Vlad se joaca pe PlayStation (eu tot zic ca e mai bine decat sa stai in fata televizorului)
- ma gandesc; da, pur si simplu stau si ma gandesc la orice, la nimicuri si la de toate
- telefonez bunicilor, mamei, uneori il sun si pe tata (doar ca mi se pare ca ne gasim cam greu subiectele de discutie la distanta) si prietenele
- vad documentare pe youtube sau ma uit la vloguri de cosmetice :D (vlog = video blog)
- organizez diverse chestii prin casa; mi-am organizat cosmeticele, tot ce am prin bucatarie, hainele si acum lucram la balcon
- mergem si prin oras, doar ca de cand am ramas insarcinata nu prea avem asa multe optiuni de localuri ca peste tot se fumeaza
M-as bucura mult sa mai aud si alte idei si m-as bucura si mai mult sa-mi spuneti ca ati renuntat la cablu, sau de ce nu ati renuntat - care sunt argumentele pro televizor.
.jpeg)
joi, 19 martie 2015
Cum am renuntat la televizor
Anul trecut fratele meu a fost intr-o scurta vizita de cateva zile la Bucuresti si a dormit la mine. In bucatarie eu am un soi de tablita unde ne scriem diverse mesaje, la fel fac si oaspetii nostri, care mai apoi pot fi sterse cu un burete. Ce credeti ca mi-a scris fratele meu - "Nu ai cablu - WTF?!".
Mare i-a fost surpriza cand a ajuns si a dat drumul la TV, dar nu avea nici un canal disponibil. Intr-un fel a fost asa de surprins, nu-si putea imagina existenta in afara acestui mediu informational reprezentat de televiziune si in lipsa ocupatiei din fiecare seara, statul in fata TV-ului.
Nici eu nu mi-as fi imaginat-o daca in 2008, cand m-am mutat prima data in chirie nu as fi avut o perioada de vreo cateva saptamani in care am asteptat operatorul de cablu sa vina cu instalarea. Atunci mi-am dat seama ca serile mele erau mai linistite, citeam mai multe, imi faceam tot felul de placeri minore gen sunat prieteni, iesit mai des in oras si un pic de gatit. In plus, ma simteam mult mai linistita, asa parca imi disparuse o parte din stres, nu ca as fi fost eu cine stie ce de stresata, dar ma simteam ZEN :).
Dupa perioada de asteptare, am avut din nou TV cablu si in momentul in care ajungeam acasa deschideam televizorul. Dap. Din reflex. Stiri, reclame, emisiuni una si una, filme, galagie, pana cand am avut un declic - clar imi place mult mai mult fara TV cablu, de fapt cam tot ce vad la TV ma obosea si nu-mi lipsise de fapt nimic in perioada de dinainte.
Timpul a trecut, ma mutasem cu fostul meu sot si de multe ori, de fapt in majoritatea serilor, programul nostru era dominat de televizor. Acasa, canapea, TV, culcat. OK, mai ieseam din cand in cand, dar cand stateam acasa nu eram 2 in cuplu, ci 3, noi si televizorul. Si nu glumesc, de fapt oriunde mergeam, eram noi si televizorul - la parinti, la socrii, la prieteni. Nu v-ati simtit niciodata agasati de intereseul acordat televizorul de catre comesenii vostri, de exemplu cand mergeti intr-o vizita? Am avea atatea lucruri frumoase si interesante sa ne spunem de multe ori, sa facem glume si sa depanam amintiri, dar mai degraba stam cu nasul la Antena 3 sau Realitatea si comentam ce politician a mai fost arestat - asta daca comentam si nu ne uitam ca "mutulicii".
In perioada ca in care am fost sigura am decis sa renunt la cablu, initial printr-o pauza de 3 luni (cand am avut cablul taiat ca sa nu mai platesc) si apoi de tot. Efectiv, m-am putut concetra pe alte chestii. MULT mai placute si care cred ca mi-au facut MULT mai mult bine decat privitul la televizor. Sincer, acum nu mai pot sa-i inteleg pe cei care ma intreba daca nu ma plictisesc fara televizor. Acum ma plictisesc daca ma uit la televizor.
Si, fara ifose inutile, sunt de multe ori mai informata decat prietenii din jurul meu care au televizor. M-a salvat internetul, imi aleg ce sa citesc, sursele din care sa ma informez si daca chiar am o emisiune pe care nu vreau s-o pierd o vad online (ex. Biziday). Exista o aplicatie - TVR+ unde toate canalele Tvr sunt disponibile live si la fel, toata arhiva de emisiuni. Am aplicatia pe telefon si fac screen mirroring pe televizor, adica pot sa vad pe ecranul TV-ului exact ce vad pe ecranul telefonului. E mult mai bine asa, sunt mult mai constienta de tot ce-mi trece prin fata ochilor si am un filtru bine sedimentat pentru informatiile pe care le primesc. Si Digi are o aplicatie asemanatoare unde sunt inclusiv canalele de documentare. Si totul gratis. Anual economisesc cam 500 de lei prin lipsa cablului deci o poseta faina de la Musette sau o pereche draguta de pantofi.
Va propun un exercitiu ca sa constientizati nivelul vostru de dependenta de televizor si mediul in care sunteti obligati sa va invartiti. Cand mergeti in vizita la cineva apropiat, spuneti-i sa inchida televizorul, sa mai stati si voi de povesti. Urmariti-i reactia si apoi analizati-va pe voi insiva si pe interlocutorii vostri sa vedeti daca aveti despre ce vorbi, in ce ritm si cum va simtiti in general? Daca aveti un sentiment stingher, luati o pauza de la cablu de 3 luni - asta e un standard in majoritatea contractelor si spuneti-mi parerea voastra de dupa :).
Si ca sevrajul sa nu fie prea puternic va las un link cu arhiva unei emisiuni de pe TVR+ pe care am vazut-o in seara asta (da, pe TV-ul meu, prin telefon, pentru ca mi-am dorit si pentru ca am simtit ca subiectul este ceva ce ma intereseaza si mai poate faca mai informata).
http://www.tvrplus.ro/emisiune-adevaruri-despre-trecut-9035
Mare i-a fost surpriza cand a ajuns si a dat drumul la TV, dar nu avea nici un canal disponibil. Intr-un fel a fost asa de surprins, nu-si putea imagina existenta in afara acestui mediu informational reprezentat de televiziune si in lipsa ocupatiei din fiecare seara, statul in fata TV-ului.
Nici eu nu mi-as fi imaginat-o daca in 2008, cand m-am mutat prima data in chirie nu as fi avut o perioada de vreo cateva saptamani in care am asteptat operatorul de cablu sa vina cu instalarea. Atunci mi-am dat seama ca serile mele erau mai linistite, citeam mai multe, imi faceam tot felul de placeri minore gen sunat prieteni, iesit mai des in oras si un pic de gatit. In plus, ma simteam mult mai linistita, asa parca imi disparuse o parte din stres, nu ca as fi fost eu cine stie ce de stresata, dar ma simteam ZEN :).
Dupa perioada de asteptare, am avut din nou TV cablu si in momentul in care ajungeam acasa deschideam televizorul. Dap. Din reflex. Stiri, reclame, emisiuni una si una, filme, galagie, pana cand am avut un declic - clar imi place mult mai mult fara TV cablu, de fapt cam tot ce vad la TV ma obosea si nu-mi lipsise de fapt nimic in perioada de dinainte.
Timpul a trecut, ma mutasem cu fostul meu sot si de multe ori, de fapt in majoritatea serilor, programul nostru era dominat de televizor. Acasa, canapea, TV, culcat. OK, mai ieseam din cand in cand, dar cand stateam acasa nu eram 2 in cuplu, ci 3, noi si televizorul. Si nu glumesc, de fapt oriunde mergeam, eram noi si televizorul - la parinti, la socrii, la prieteni. Nu v-ati simtit niciodata agasati de intereseul acordat televizorul de catre comesenii vostri, de exemplu cand mergeti intr-o vizita? Am avea atatea lucruri frumoase si interesante sa ne spunem de multe ori, sa facem glume si sa depanam amintiri, dar mai degraba stam cu nasul la Antena 3 sau Realitatea si comentam ce politician a mai fost arestat - asta daca comentam si nu ne uitam ca "mutulicii".
In perioada ca in care am fost sigura am decis sa renunt la cablu, initial printr-o pauza de 3 luni (cand am avut cablul taiat ca sa nu mai platesc) si apoi de tot. Efectiv, m-am putut concetra pe alte chestii. MULT mai placute si care cred ca mi-au facut MULT mai mult bine decat privitul la televizor. Sincer, acum nu mai pot sa-i inteleg pe cei care ma intreba daca nu ma plictisesc fara televizor. Acum ma plictisesc daca ma uit la televizor.
Si, fara ifose inutile, sunt de multe ori mai informata decat prietenii din jurul meu care au televizor. M-a salvat internetul, imi aleg ce sa citesc, sursele din care sa ma informez si daca chiar am o emisiune pe care nu vreau s-o pierd o vad online (ex. Biziday). Exista o aplicatie - TVR+ unde toate canalele Tvr sunt disponibile live si la fel, toata arhiva de emisiuni. Am aplicatia pe telefon si fac screen mirroring pe televizor, adica pot sa vad pe ecranul TV-ului exact ce vad pe ecranul telefonului. E mult mai bine asa, sunt mult mai constienta de tot ce-mi trece prin fata ochilor si am un filtru bine sedimentat pentru informatiile pe care le primesc. Si Digi are o aplicatie asemanatoare unde sunt inclusiv canalele de documentare. Si totul gratis. Anual economisesc cam 500 de lei prin lipsa cablului deci o poseta faina de la Musette sau o pereche draguta de pantofi.
Va propun un exercitiu ca sa constientizati nivelul vostru de dependenta de televizor si mediul in care sunteti obligati sa va invartiti. Cand mergeti in vizita la cineva apropiat, spuneti-i sa inchida televizorul, sa mai stati si voi de povesti. Urmariti-i reactia si apoi analizati-va pe voi insiva si pe interlocutorii vostri sa vedeti daca aveti despre ce vorbi, in ce ritm si cum va simtiti in general? Daca aveti un sentiment stingher, luati o pauza de la cablu de 3 luni - asta e un standard in majoritatea contractelor si spuneti-mi parerea voastra de dupa :).
Si ca sevrajul sa nu fie prea puternic va las un link cu arhiva unei emisiuni de pe TVR+ pe care am vazut-o in seara asta (da, pe TV-ul meu, prin telefon, pentru ca mi-am dorit si pentru ca am simtit ca subiectul este ceva ce ma intereseaza si mai poate faca mai informata).
http://www.tvrplus.ro/emisiune-adevaruri-despre-trecut-9035
duminică, 8 martie 2015
Cand mancarea mexicana devine mancarea de acasa
Privind in urma, imi amintesc de anumite perioade din viata mea nu neaparat cu placere, ci cu nostalgie si induiosare. Sunt momentele acelea in care daca persoana mea din prezent ar putea calatori inapoi in timp, ar merge s-o imbratiseze pe Cristina din trecut, s-o mangaie pe crestet si sa-i spuna ca totul va fi bine.
O astfel de perioada este sederea mea de un an si jumatate in America, de pe vremea cand inca nici nu implinisem 22 de ani si totusi mi se parea ca pot infrunta orice, ca pot face orice si ca nimic nu ma poate darama. Ale tineretii valuri, care m-a luat si pe mine pe sus si care la multe provocari m-au mai supus... Mama stie cel mai bine despre ce vorbesc, pentru ca aceste valuri au afectat-o si pe ea si chiar si acum ma gandesc cu inima stransa la cata suparare i-am provocat.
Pe scurt povestea e cam asa: am plecat cu un program work&travel in state pentru o vara, am fost cuprinsa de mirajul Americii si poate si de indragostelile tineretii si am decis ca nu mai vreau sa ma intorc in tara, desi viza urma sa mi se termine, lucram un job de 12 ore pe zi la receptia unui salon de bronzat (macar weekendurile le aveam libere) si in afara de prietenul meu de atunci nu prea mai aveam pe nimeni pe care sa ma pot baza.
In scurt timp, am descoperit ca desi e frumos sa faci bani, sa ai masina ta, sa ai multe magazine la dispozitie si sa-ti permiti, sa vezi peisaje citadine din filme si sa traiesti intr-o lume in mare parte e mai civilizata, nu e chiar secretul fericirii vietii. Si mai mult decat atat, nevoia primara a fiecaruia dintre noi - hrana - era atat de departe de ceea ce-mi placea mie, incat nici macar asta nu ma mai satisfacea. Pe vremea aia nici n-avem habar sa gatesc iar tot de gaseam de cumparat mi se parea oribil (si intr-adevar si altii care au trait in America confirma faptul ca experientele culinare nu sunt ceva cu care SUA sa se poata mandri).
Per total ajunsesem destul de deprimata, iar unul dintre putinele lucruri care imi mai faceau placere erau mancarea mexicana si weekendurile la Six Flags (unul dintre cele mai mari parcuri de distractii). Despre mancarea mexicana am numai lucruri de lauda de spus. Gustoasa, hranitoare, usor de adaptat in diferite contexte, relativ ieftina... si cu asta am ramas in minte. Pentru perioada in care am stat in America, mancarea mexicana a devenit mancarea de acasa, exact cum as zice acum despre mancare gatita de mama. Am mai gasit doar poza de mai jos de la prima mea masa mexicana, nu mai stiu la ce local era.
Cand m-am intors, evident a inceput sa-mi lipseasca mancarea mexicana, cea de acasa... Gaseam si prin Bucuresti diverse localuri "wanna be", dar nicaieri nu am mai gasit gustul ala asa cum il faceau mexicanii in Milwaukee, pana cand nu am descoperit restaurantul El Torito, cu delicioasa lui mancare mexicana. Chiar nu-mi venea sa cred, iata ca unul dintre putinele lucruri care imi lipseau din perioada SUA se regasea si in Bucuresti, deci m-am bucurat foarte tare.
De exemplu nachos si burritos, sos guacamole, toate facute asa cum le stiam eu de la mexicani si multe alte bunatati. Includ si un link catre meniul restaurantului El Torito ca sa-l studiati.
Evident, dupa descoperirea aceasta, mi-am dus prietenii acolo, am sarbatorit si cateva zile de nastere, dar am fost si cu prietenul meu pentru o cina romantica in doi. Oricum, atata timp cat mancarea e buna, atmosfera faina si oamenii care te servesc prietenosi, poti merge la restaurant in orice formatie si totul va fi excelent. Si cam asa se intampla la El Torito, fara sa exagerez.
Mai mult decat atat, la un moment dat am comandat cu livrare chiar si pentru a-mi servi socrii de pe vremea aia, cand au venit intr-o duminica la masa. Evident, habar nu aveau ce e mancarea mexicana, dar le-a placut mult.
Pe langa mica mea poveste de mai sus, va invit sa-i cunoasteti mai indeaproape mergand pe pagina de Facebook a El Torito si fiti siguri ca daca veniti la noi in vitiza la Bucuresti, macar intr-o seara o sa mancam acolo.
Si ca un mic sfat, nu judecati mancarea mexicana dupa ce ati consumat-o intr-un local oarecare. E foarte probabil sa nu fie gatita autentic si sa va dezamageasca. Studiati bine ofertele inainte sa alegeti restaurantul si luati-va dupa recomandarile prietenilor :D.
O astfel de perioada este sederea mea de un an si jumatate in America, de pe vremea cand inca nici nu implinisem 22 de ani si totusi mi se parea ca pot infrunta orice, ca pot face orice si ca nimic nu ma poate darama. Ale tineretii valuri, care m-a luat si pe mine pe sus si care la multe provocari m-au mai supus... Mama stie cel mai bine despre ce vorbesc, pentru ca aceste valuri au afectat-o si pe ea si chiar si acum ma gandesc cu inima stransa la cata suparare i-am provocat.
Pe scurt povestea e cam asa: am plecat cu un program work&travel in state pentru o vara, am fost cuprinsa de mirajul Americii si poate si de indragostelile tineretii si am decis ca nu mai vreau sa ma intorc in tara, desi viza urma sa mi se termine, lucram un job de 12 ore pe zi la receptia unui salon de bronzat (macar weekendurile le aveam libere) si in afara de prietenul meu de atunci nu prea mai aveam pe nimeni pe care sa ma pot baza.
In scurt timp, am descoperit ca desi e frumos sa faci bani, sa ai masina ta, sa ai multe magazine la dispozitie si sa-ti permiti, sa vezi peisaje citadine din filme si sa traiesti intr-o lume in mare parte e mai civilizata, nu e chiar secretul fericirii vietii. Si mai mult decat atat, nevoia primara a fiecaruia dintre noi - hrana - era atat de departe de ceea ce-mi placea mie, incat nici macar asta nu ma mai satisfacea. Pe vremea aia nici n-avem habar sa gatesc iar tot de gaseam de cumparat mi se parea oribil (si intr-adevar si altii care au trait in America confirma faptul ca experientele culinare nu sunt ceva cu care SUA sa se poata mandri).
Per total ajunsesem destul de deprimata, iar unul dintre putinele lucruri care imi mai faceau placere erau mancarea mexicana si weekendurile la Six Flags (unul dintre cele mai mari parcuri de distractii). Despre mancarea mexicana am numai lucruri de lauda de spus. Gustoasa, hranitoare, usor de adaptat in diferite contexte, relativ ieftina... si cu asta am ramas in minte. Pentru perioada in care am stat in America, mancarea mexicana a devenit mancarea de acasa, exact cum as zice acum despre mancare gatita de mama. Am mai gasit doar poza de mai jos de la prima mea masa mexicana, nu mai stiu la ce local era.
Cand m-am intors, evident a inceput sa-mi lipseasca mancarea mexicana, cea de acasa... Gaseam si prin Bucuresti diverse localuri "wanna be", dar nicaieri nu am mai gasit gustul ala asa cum il faceau mexicanii in Milwaukee, pana cand nu am descoperit restaurantul El Torito, cu delicioasa lui mancare mexicana. Chiar nu-mi venea sa cred, iata ca unul dintre putinele lucruri care imi lipseau din perioada SUA se regasea si in Bucuresti, deci m-am bucurat foarte tare.
De exemplu nachos si burritos, sos guacamole, toate facute asa cum le stiam eu de la mexicani si multe alte bunatati. Includ si un link catre meniul restaurantului El Torito ca sa-l studiati.
Evident, dupa descoperirea aceasta, mi-am dus prietenii acolo, am sarbatorit si cateva zile de nastere, dar am fost si cu prietenul meu pentru o cina romantica in doi. Oricum, atata timp cat mancarea e buna, atmosfera faina si oamenii care te servesc prietenosi, poti merge la restaurant in orice formatie si totul va fi excelent. Si cam asa se intampla la El Torito, fara sa exagerez.
Mai mult decat atat, la un moment dat am comandat cu livrare chiar si pentru a-mi servi socrii de pe vremea aia, cand au venit intr-o duminica la masa. Evident, habar nu aveau ce e mancarea mexicana, dar le-a placut mult.
Pe langa mica mea poveste de mai sus, va invit sa-i cunoasteti mai indeaproape mergand pe pagina de Facebook a El Torito si fiti siguri ca daca veniti la noi in vitiza la Bucuresti, macar intr-o seara o sa mancam acolo.
Si ca un mic sfat, nu judecati mancarea mexicana dupa ce ati consumat-o intr-un local oarecare. E foarte probabil sa nu fie gatita autentic si sa va dezamageasca. Studiati bine ofertele inainte sa alegeti restaurantul si luati-va dupa recomandarile prietenilor :D.
miercuri, 18 februarie 2015
Un an nou, o noua dorinta
Si nu orice fel de an, ci Noul An Chinezesc. Mai exact, azi, 18 februarie, la ora 18:00 a inceput noul an chinezesc si cu aceasta ocazie ar trebui sa ne punem o dorinta. Cum tolba mea cu dorinte este mai tot timpul plina, pot si de aceasta data sa aleg una pe care s-o verbalizez cu ocazia acestui eveniment. De aceasta data dorinta mea cea mai mare este ca fetita noastra care va veni pe lume in iunie sa fie sanatoasa. Da, categoric asta este dorinta mea cea mai mare pentru 2015.
Tot cu ocazia Noului An Chinezesc, cei de la Wu Xing (dupa parerea mea, cea mai buna mancare chinezeasca din Bucuresti) au gandit o campanie foarte draguta, mai exact dau cadou cate un lampion pentru fiecare comanda de azi. Mai mult chiar, au organizat un concurs cu unul dintre cele mai consistente si atractive premii pe care le-am vazut in ultima vreme. Regulamentul este simplu, trebuie sa faceti o poza simpatica in care sa fiti vazand inaltand lampionul si puteti castiga 20 de vouchere a cate 1.000 de lei. Va dati seama cate bunatati puteti manca de valoarea asta? Si pe langa asta, e si o activitate distractiva, care te scoate din monotonie. Oricum, mai multe detalii cititi aici si mult succes!
Tot cu ocazia Noului An Chinezesc, cei de la Wu Xing (dupa parerea mea, cea mai buna mancare chinezeasca din Bucuresti) au gandit o campanie foarte draguta, mai exact dau cadou cate un lampion pentru fiecare comanda de azi. Mai mult chiar, au organizat un concurs cu unul dintre cele mai consistente si atractive premii pe care le-am vazut in ultima vreme. Regulamentul este simplu, trebuie sa faceti o poza simpatica in care sa fiti vazand inaltand lampionul si puteti castiga 20 de vouchere a cate 1.000 de lei. Va dati seama cate bunatati puteti manca de valoarea asta? Si pe langa asta, e si o activitate distractiva, care te scoate din monotonie. Oricum, mai multe detalii cititi aici si mult succes!
joi, 12 februarie 2015
Doua idei de cadouri mici pentru Sf. Valentin, 1 sau 8 Martie
Sunt de parere ca o mica atentie poate face ziua cuiva mai senina, mai ales daca ii daruim ceva din inima. Acum avem si ocazii, de Sf. Valentin sau de 1 Martie. Stiu ca obiceiul zice ca sunt sarbatori in care domnii daruiesc cate ceva doamnelor, dar de ce sa nu facem un mic cadou unei prientene bune, mamei sau matusii sau chiar unei colege care e dispusa sa ne ajute tot timpul?
Asadar va prezint doua suprize placute din comert :D, cum imi place mie sa le zic, pe care le-am si achizitionat pentru mine, dar le am in dublu exemplar, cu mintea la cineva, bineinteles.
Mai jos e o cutiuta cu un produs gen crema de galbenele, cu miros subtil si foarte placut de trandafiri, de la Oriflame. E micuta, incape in poseta si e special destinata partilor de piele foarte uscata, cum sunt coatele sau bataturile etc. Eu am mai avut produsul dar in alt ambalaj si uneori m-am dat cu el si pe buze. Practic, are cam aceeasi utilizare cu o crema de galbelene. Si ce ambalaj dragalas si pretios are... Pretul e de 8 lei, dar asa cu totul mi se pare ca arata a produs care merita mai mult, de aceea o si consider o oferta foarte buna.
Pe langa crema pentru piele uscata, am mai descoperit aceasta cutie de la Nivea, si ea foarte dragalasa, nici prea mica si nici prea mare, metalica, pe care poti s-o folosesti la orice.
Inauntrul ei sunt doua balsamuri de buze, "ir" dupa cum ii spunem noi in Ardeal sau "strugurel" dupa bucuresteni :D, si o crema clasica Nivea. Pretul la fel, mi s-a parut chiar atractiv (19,77 lei la Carrefour) si e un cadou mult mai dragut decat un set de ceva (gel de dus si sapun sau deo, de exemplu) intr-o cutie de carton pe care o arunci imediat. Plus ca, stiti pe cineva caruia sa nu-i placa mirosul clasic Nivea? Eu nu :).
Asadar va prezint doua suprize placute din comert :D, cum imi place mie sa le zic, pe care le-am si achizitionat pentru mine, dar le am in dublu exemplar, cu mintea la cineva, bineinteles.
Mai jos e o cutiuta cu un produs gen crema de galbenele, cu miros subtil si foarte placut de trandafiri, de la Oriflame. E micuta, incape in poseta si e special destinata partilor de piele foarte uscata, cum sunt coatele sau bataturile etc. Eu am mai avut produsul dar in alt ambalaj si uneori m-am dat cu el si pe buze. Practic, are cam aceeasi utilizare cu o crema de galbelene. Si ce ambalaj dragalas si pretios are... Pretul e de 8 lei, dar asa cu totul mi se pare ca arata a produs care merita mai mult, de aceea o si consider o oferta foarte buna.
Pe langa crema pentru piele uscata, am mai descoperit aceasta cutie de la Nivea, si ea foarte dragalasa, nici prea mica si nici prea mare, metalica, pe care poti s-o folosesti la orice.
Inauntrul ei sunt doua balsamuri de buze, "ir" dupa cum ii spunem noi in Ardeal sau "strugurel" dupa bucuresteni :D, si o crema clasica Nivea. Pretul la fel, mi s-a parut chiar atractiv (19,77 lei la Carrefour) si e un cadou mult mai dragut decat un set de ceva (gel de dus si sapun sau deo, de exemplu) intr-o cutie de carton pe care o arunci imediat. Plus ca, stiti pe cineva caruia sa nu-i placa mirosul clasic Nivea? Eu nu :).
luni, 9 februarie 2015
Problemele din bucatarie ale unei fete moderne
Si nu doar ale unei fete moderne, ci chiar ale unei sotii moderne, pentru ca acest statut, vreau, nu vreau, imi trezeste in constiinta responsabilitatea atent construita de femeile din generatiile anterioare si de care cu greu vom scapa. Degeaba zic cu mandrie ca sunt o femeie moderna care nu gateste ca tot mi-e mila de saracul meu prieten (in cateva zile sot) daca merge sa-si ia saorma cand vine de la serviciu.
Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic - cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea... Asa ca o sa va impartasesc eu din "intelepciunea batraneasca" pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).
Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.
Ok... subiect delicat... socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).
Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.
Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.
Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic - cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea... Asa ca o sa va impartasesc eu din "intelepciunea batraneasca" pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).
Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.
Ok... subiect delicat... socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).
Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.
Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.
marți, 20 ianuarie 2015
Cand devii prea mare pentru un client prea mic - varianta Emag
Mai stiti vremurile in care Emag-ul era de toata stima? Vremurile cand dadeai o comanda, ajungea la timp direct la destinatar si nu intampinai absolut nici o problema. Ce frumoase erau acele vremuri...
Ehe, dragii mosului, acele vremuri au trecut, Emag a crescut mare, iar noi clientii lor ne facem tot mai mici si insignifianti.
Nu prea are sens sa intru in detaliile intamplarilor prin care am trecut nu numai eu, ci si cativa (mai multi) dintre cunoscutii mei, insa voi puncta cateva probleme pe care le-am intampinat:
- comanda neprocesata de sistem (astepti mai multe zile si nu se intampla nimic la statusul comenzii)
- acces aproape imposibil la call center (incercari esuate de a intra in legatura cu un operator in zile consecutive)
- agenti de call center neinformati si lipsiti de orice initiativa (daca ai o problema care iese din scripturile lor habar n-au cum sa abordeze situatia)
- intarzierea comenzilor (pur si simplu curierul nu ajunge la termenul precizat in statusul comenzii)
- statusuri incorecte de comanda (scrie ca produsul a fost livrat desi nu a fost livrat, vorba americanilor "ever")
Oricum ce mai conteza un client in plus sau in minus cand esti asa de mare?
E si asta un pericol cand incepi sa te intizi mai mult decat ti-e plapuma, undeva vei incepe sa te diluezi. Emag s-a diluat in ceea ce priveste calitatea serviciilor si credeti-ma, am fost foarte ingaduitoare cu ei, pe termen chiar lung. Simt ca e momentul in care voi da ocazia si altor furnizori de genul Emag sa-mi arate ce pot, chiar daca voi plati un pic mai mult pentru niste servicii mai bune. Daca sunt baieti destepti, ca tot e la moda expresia asta, vor sti sa capitalizeze acest moment si sa-si creeze o plaja mai larga de clienti astfel incat in timp sa poata aduce preturile produselor lor la nivelul Emag. Ramane de vazut.
Oricum, in contextul asta, chiar azi am citit un raport preliminar al accidentului Air Asia care a dus la prabusirea unui avion de pasageri in 28 decembrie 2014. Stiti ce se intamplase? Pilotul incercase sa urce prea sus, prea repede si aeronava nu a rezistat. Nu degeaba s-a transmis vorba stramosilor nostri "Festina lente".
PS: Pentru cine nu are de-a face cu serviciile Emag, o scurta istorie vazuta prin ochii clientului: De cand ma stiu la calculator stiu si de Emag, care pe vremea cand eram eu in facultate vindea doar bunuri IT (calculatoare, componente etc). Toti stiam ca au cele mai bune preturi, ca te poti duce sa ridici produsele din showroom, deci practic sa le incerci, ca livrarea prin curier e ok si incet incet Emag-ul si-a creat o reputatie foarte buna. Incepusera sa devina maricei acum cativa ani cand au decis sa isi extinda gama de produse, dar nu intr-un mod dramatic. De vreun an incoace insa au tot felul de parteneriate cu diversi furnizori gen site in site (de exemplu Carturesti, Mega Image etc.), directia pe care cred eu ca o urmaresc fiind gen Amazon. Fie sa dezvolte ei pe termen lung, fie sa fie preluati de Amazon. Ei bine in acest ultim an asa de mult au crescut - produse multe, clienti multi, campanii nenumarate ca fiecare client in sine a devenit tot mai mic si neimportant.
Cele mai bune solutii rezulta din nevoi reale - Food Panda
Stiti cum se intampla ca sunt unii producatori de bunuri sau furnizori de servicii care incearca sa creeze o nevoie in mintea consumatorului ca mai apoi sa-i poata vinde acel ceva, desi consumatorul ar putea trai linistit in continuare fara respectivul bun sau serviciu. Deci niste inutilitati de care credem ca avem nevoie si pe care mai suntem si convinsi sa dam banii.
Am inceput cu asta tocmai ca sa justific articolul meu de azi, unde vreau sa laud un pic un serviciu care chiar mi se pare de folos, mai exact Food Panda.
Nu stiu in alte orase cum e, dar in ciuda aparentelor in Bucuresti avem o maaaare problema cu serviciile de catering si mai ales cu gasirea acelor restaurante care sa te poata servi rapid si gustos atunci cand comanzi la o adresa (fie la birou, acasa sau in alte locuri).
OK, una din problemele care se rezolva prin Food Panda este gasirea unui restaurant care sa livreaze la adresa la care vrei sa comanzi. Daca pana acum cautam pe google si de multe ori restaurantele afisate nu faceau livrari unde vroiam eu, Food Panda iti listeaza toate (sau cel putin multe) restaurante care fac livrare la respectiva adresa. Deci economisesti o gramada de timp si si mai important - energie (la mine exprimata prin enervare :D).
Dupa ce ai ales restaurantul, intri in meniu, direct pe Food Panda si comanzi. E user-friendly, simplu si gratis. Ce sa vrei mai mult?
Cum ar zice inteleptii, un pas spre viitor :).
Am inceput cu asta tocmai ca sa justific articolul meu de azi, unde vreau sa laud un pic un serviciu care chiar mi se pare de folos, mai exact Food Panda.
Nu stiu in alte orase cum e, dar in ciuda aparentelor in Bucuresti avem o maaaare problema cu serviciile de catering si mai ales cu gasirea acelor restaurante care sa te poata servi rapid si gustos atunci cand comanzi la o adresa (fie la birou, acasa sau in alte locuri).
OK, una din problemele care se rezolva prin Food Panda este gasirea unui restaurant care sa livreaze la adresa la care vrei sa comanzi. Daca pana acum cautam pe google si de multe ori restaurantele afisate nu faceau livrari unde vroiam eu, Food Panda iti listeaza toate (sau cel putin multe) restaurante care fac livrare la respectiva adresa. Deci economisesti o gramada de timp si si mai important - energie (la mine exprimata prin enervare :D).
Dupa ce ai ales restaurantul, intri in meniu, direct pe Food Panda si comanzi. E user-friendly, simplu si gratis. Ce sa vrei mai mult?
Cum ar zice inteleptii, un pas spre viitor :).
marți, 30 decembrie 2014
Recomandarile zilei, pentru trecerea dintre ani
Dupa scurta vacanta de Craciun de la Turda, am ajuns aseara la Bucuresti unde am gasit troiene de zapada si o neobisnuita liniste. Cred ca linistea e datorata tot zapezii care mai atenueaza din sunetele tipice ale orasului si poate si faptului ca multi bucuresteni sunt plecati in perioada asta. Includ si doua poze, privelistea de la balconul nostru, peisaj care nu poate decat sa ma bucure.
De fapt dorisem sa scriu aceasta postare ca sa va recomand un film si o sceneta potrivite cu aceasta perioada si cu toata zapada care a cazut - Visul unei nopti de iarna si Noi seara nu mancam.
Cred ca Visul unei nopti de iarna poate fi incadrat la categoria pieselor de teatru TV, fiind filmat doar in interior si cu doar cateva schimbari de decor, dar nu asta conteaza. Este vorba despre o poveste de iubire, redata cu umor, despre snobism si simtul realitatii si despre arta de a trai frumos. E un clasic, filmat alb-negru, cu Florin Piersic si Rodica Mandache. Piersic a fost intr-adevar un barbat foarte chipes si este un actor talentat, iar Rodica Mandache este in acest rol o dulceata de fata, rol care de altfel a si facut-o cunoscuta si apreciata de publicul larg. Toata povestea se petrece chiar in noaptea de revelion, intr-o atmosfera idilica, de buna stare si de savoir-vivre.
A doua sceneta pe care v-o recomand, Noi seara nu mancam, este o sceneta umoristica, de prin anii 70, care te va face sa razi cu gura pana la urechi, bineinteles daca iti place de Tamara Buciuceanu. Actiunea se petrece tot in cadrul sabatorilor de iarna, nu e clar exact cand, dar sunt sigura ca veti regasi o similaritate intre personajul principal si unele persoane cunoscute voua.
La Multi Ani 2015!
De fapt dorisem sa scriu aceasta postare ca sa va recomand un film si o sceneta potrivite cu aceasta perioada si cu toata zapada care a cazut - Visul unei nopti de iarna si Noi seara nu mancam.
Cred ca Visul unei nopti de iarna poate fi incadrat la categoria pieselor de teatru TV, fiind filmat doar in interior si cu doar cateva schimbari de decor, dar nu asta conteaza. Este vorba despre o poveste de iubire, redata cu umor, despre snobism si simtul realitatii si despre arta de a trai frumos. E un clasic, filmat alb-negru, cu Florin Piersic si Rodica Mandache. Piersic a fost intr-adevar un barbat foarte chipes si este un actor talentat, iar Rodica Mandache este in acest rol o dulceata de fata, rol care de altfel a si facut-o cunoscuta si apreciata de publicul larg. Toata povestea se petrece chiar in noaptea de revelion, intr-o atmosfera idilica, de buna stare si de savoir-vivre.
A doua sceneta pe care v-o recomand, Noi seara nu mancam, este o sceneta umoristica, de prin anii 70, care te va face sa razi cu gura pana la urechi, bineinteles daca iti place de Tamara Buciuceanu. Actiunea se petrece tot in cadrul sabatorilor de iarna, nu e clar exact cand, dar sunt sigura ca veti regasi o similaritate intre personajul principal si unele persoane cunoscute voua.
La Multi Ani 2015!
luni, 23 iunie 2014
Ce am invatat despre viata pana la 30 de ani
Cam in jumatate de an o sa ating nemaipomenita si rotunda varsta de 30 de ani. Asadar m-am gandit sa va impartasesc niste concluzii la care am ajuns in urma experientei mele de viata de pana acum si despre care cred ca m-ar fi ajutat si in trecut, daca as fi crezut in ele si daca le-as fi luat in considerare.
Nu sunt artista si nu am talente artistice
Sunt fascinata de lumea artistilor, de toata boemia care ii inconjoara, discutiile filosofice, curajul non-conformismului si de cand ma stiu mi-am dorit sa fiu o particica din toate acestea. Ei bine, din pacate nu sunt si nici nu cred ca o sa fiu vreodata. Nu am nici un talent care sa imi scoata imaginatia in evidenta sau sa lase lumea cu gura cascata (sau macar vreun grup mai mic)… In schimb mi se intampla de multe ori sa imi dau seama ca apreciez regulile, ca imi plac lucrurile organizate, ca imi place sa stiu la ce sa ma astept de la oameni. Niciodata n-am fost aia mai interesanta dintr-un grup de artisti, sau ma rog, stiti la ce ma refer, genul acela de oameni boemi, in schimb mi s-a intamplat de multe ori sa fiu apreciata in grupuri de oameni mai conformisti, mai “asezati”. Si mi-a placut. E important asadar sa te accepti asa cum esti si nu sa-ti doresti sa fii altfel, si poate asa ajungi sa-ti si iubesti propria persoana.
E important sa-ti cauti fericirea chiar daca sunt multi in jurul tau care nu o au
Cred ca e gresit sa te lasi descurajat de cei care spun ca fericirea nu exista si iti rad in fata cand le spui ca tu o cauti. Sunt atat de multi care se complac in context defavorabile, in relatii nefericite, in joburi stresante si prost platite si apoi incearca sa te descurajeze cand vrei sa schimbi ceva in jurul tau. Sunt constienta ca momentele cu adevarat fericite sunt putine si dureaza de obicei putin, insa asta nu inseama ca nu trebuie sa le cautam. E pacat insa sa-i ranim pe unii oameni dragi noua pentru acest scop, si din pacate am facut si eu asta, insa niciodata nu ii vei putea multumi pe toti si atunci nu ai alta alegere decat sa faci compromisuri sau chiar sacrificii.
Nu sunt o victima a relatiilor mele, voi fi o victima doar daca imi doresc asta
Cand eram mai frageda imi asumam cu destul de multa usurinta rolul de printesa ranita din diverse motive – “vai, nu m-a sunat timp de doua zile, vai, sta tot timpul la televizor, vai, iar mi-a cumparat un cadou aiurea, desi ii spusesem ca imi doresc …”. Stiu fetele despre ce vorbesc… boticul pe care il facem cand lucrurile nu se intampla asa cum ne-ar placea noua si chiar mai rau, diverse frustrari care nasc monstrii in mintile noastre si care pana la urma strica relatii. Asadar am intocmit o lista de lucruri pe care i le-as comunica Cristinutei aia de 20 de ani si pe care ar fi obligatoriu sa le respecte:
- Vrei ceva, spune; nu-ti convine ceva, spune, explica, rezolva;
- Supararile inexplicabile nu rezolva lucruri
- Detii controlul total asupra propriei bune-dispozitii atat timp cat iti doresti asta
- Negativismul naste negativism si invers
- Incurajarile si laudele fac minuni; criticile pot distruge iremediabil
- Vorbesti calm si fara sensuri ascunse = totul se remediaza
O relatie stabila cu o persoana pe care o iubesti te face sa nu mai dai doi bani pe distractii si iubiri pasagere
Efectiv nu-i cred pe cei care zic, “mi-e nu-mi trebuie asa ceva, inca nu e timpul”, referindu-se la relatii pe termen lung sau la angajamente fata de partener sau partenera. Pana la 30 de ani am avut ocazia sa cunosc multi oameni, sa am mai multi prieteni, am fost chiar si casatorita insa nimic nu se compara cu beneficiile si linistea sufleteasca pe care le ai atunci cand iubesti si te simti iubit. Si ma simt datoare sa subliniez ca nu ar trebui sa facem greseala si sa consideram iubirea egala cu mariajul. Pot fi si impreuna, dar si separat. Si cred ca stiu despre ce vorbesc si cand ma refer la mariaj si cand ma refer la relatii pasagere. Am vazut atatea cazuri in jur, de baieti mai ales, care zic ca ei vor sa se distreze, ca nu vor o relatie ca nu stiu ce… Hai sa fim seriosi… Sper ca macar odata fiecare om de pe planeta asta sa fii fost tinut in brate in pat, seara inainte de culcare, de catre persoana pe care o iubeste. Am ajuns la convingerea ca cei care zic cuvintele mentionate la inceputul paragrafului de obicei mint sau efectiv nu sunt in stare sa ofere destula dragoste. Cred ca e ok sa recunosti “da, imi doresc mult o relatie frumoasa si vreau sa fac totul ca asta sa se intample”. Oamenii au devenit prea casual.
Nu da doi bani pe gura lumii
Pana acum am luat multe decizii care au contrariat si despre care s-a discutat mai mult decat mi-ar fi placut. Este vorba de decizii care ma afectau pe mine in proportie de 99% dar despre care mai toti au avut ceva de spus. Daca ar fi fost sa aplec urechea la ce se vorbea nu eram nici pe departe atat de multumita de mine ca acum. Singura problema a fost, si inca o mai am, ca totusi uneori lucrurile care se vorbesc ma fac sa plang, desi aproape nimeni nu-si da seama ca as fi afectata.
Familie, familie, familie
Din nou, a nu se confunda cu actul casatoriei. Daca esti intr-o relatie frumoasa fa astfel incat sa va simtiti ca o familie, fa-i cunostinta cu parintii tai, aproapiati-va cu totii, lucrati impreuna astfel incat sa maximizati toate beneficiile si lucrurile frumoase. Pe langa asta, mi-am dat seama ca familia si ma refer in special la parinti, frati si bunici vor fi singurii, dar chiar singurii care indiferent cate "rele" am face ne vor lua in brate si ne vor ierta. Si ce bine e de sarbatori cand ne intalnim si suntem multi si vorbim politica :)...
Voi, cei mai tineri sau cei mai in varsta, ce v-ati comunica daca v-ati putea intoarce in timp?
Nu sunt artista si nu am talente artistice
Sunt fascinata de lumea artistilor, de toata boemia care ii inconjoara, discutiile filosofice, curajul non-conformismului si de cand ma stiu mi-am dorit sa fiu o particica din toate acestea. Ei bine, din pacate nu sunt si nici nu cred ca o sa fiu vreodata. Nu am nici un talent care sa imi scoata imaginatia in evidenta sau sa lase lumea cu gura cascata (sau macar vreun grup mai mic)… In schimb mi se intampla de multe ori sa imi dau seama ca apreciez regulile, ca imi plac lucrurile organizate, ca imi place sa stiu la ce sa ma astept de la oameni. Niciodata n-am fost aia mai interesanta dintr-un grup de artisti, sau ma rog, stiti la ce ma refer, genul acela de oameni boemi, in schimb mi s-a intamplat de multe ori sa fiu apreciata in grupuri de oameni mai conformisti, mai “asezati”. Si mi-a placut. E important asadar sa te accepti asa cum esti si nu sa-ti doresti sa fii altfel, si poate asa ajungi sa-ti si iubesti propria persoana.
E important sa-ti cauti fericirea chiar daca sunt multi in jurul tau care nu o au
Cred ca e gresit sa te lasi descurajat de cei care spun ca fericirea nu exista si iti rad in fata cand le spui ca tu o cauti. Sunt atat de multi care se complac in context defavorabile, in relatii nefericite, in joburi stresante si prost platite si apoi incearca sa te descurajeze cand vrei sa schimbi ceva in jurul tau. Sunt constienta ca momentele cu adevarat fericite sunt putine si dureaza de obicei putin, insa asta nu inseama ca nu trebuie sa le cautam. E pacat insa sa-i ranim pe unii oameni dragi noua pentru acest scop, si din pacate am facut si eu asta, insa niciodata nu ii vei putea multumi pe toti si atunci nu ai alta alegere decat sa faci compromisuri sau chiar sacrificii.
Nu sunt o victima a relatiilor mele, voi fi o victima doar daca imi doresc asta
Cand eram mai frageda imi asumam cu destul de multa usurinta rolul de printesa ranita din diverse motive – “vai, nu m-a sunat timp de doua zile, vai, sta tot timpul la televizor, vai, iar mi-a cumparat un cadou aiurea, desi ii spusesem ca imi doresc …”. Stiu fetele despre ce vorbesc… boticul pe care il facem cand lucrurile nu se intampla asa cum ne-ar placea noua si chiar mai rau, diverse frustrari care nasc monstrii in mintile noastre si care pana la urma strica relatii. Asadar am intocmit o lista de lucruri pe care i le-as comunica Cristinutei aia de 20 de ani si pe care ar fi obligatoriu sa le respecte:
- Vrei ceva, spune; nu-ti convine ceva, spune, explica, rezolva;
- Supararile inexplicabile nu rezolva lucruri
- Detii controlul total asupra propriei bune-dispozitii atat timp cat iti doresti asta
- Negativismul naste negativism si invers
- Incurajarile si laudele fac minuni; criticile pot distruge iremediabil
- Vorbesti calm si fara sensuri ascunse = totul se remediaza
O relatie stabila cu o persoana pe care o iubesti te face sa nu mai dai doi bani pe distractii si iubiri pasagere
Efectiv nu-i cred pe cei care zic, “mi-e nu-mi trebuie asa ceva, inca nu e timpul”, referindu-se la relatii pe termen lung sau la angajamente fata de partener sau partenera. Pana la 30 de ani am avut ocazia sa cunosc multi oameni, sa am mai multi prieteni, am fost chiar si casatorita insa nimic nu se compara cu beneficiile si linistea sufleteasca pe care le ai atunci cand iubesti si te simti iubit. Si ma simt datoare sa subliniez ca nu ar trebui sa facem greseala si sa consideram iubirea egala cu mariajul. Pot fi si impreuna, dar si separat. Si cred ca stiu despre ce vorbesc si cand ma refer la mariaj si cand ma refer la relatii pasagere. Am vazut atatea cazuri in jur, de baieti mai ales, care zic ca ei vor sa se distreze, ca nu vor o relatie ca nu stiu ce… Hai sa fim seriosi… Sper ca macar odata fiecare om de pe planeta asta sa fii fost tinut in brate in pat, seara inainte de culcare, de catre persoana pe care o iubeste. Am ajuns la convingerea ca cei care zic cuvintele mentionate la inceputul paragrafului de obicei mint sau efectiv nu sunt in stare sa ofere destula dragoste. Cred ca e ok sa recunosti “da, imi doresc mult o relatie frumoasa si vreau sa fac totul ca asta sa se intample”. Oamenii au devenit prea casual.
Nu da doi bani pe gura lumii
Pana acum am luat multe decizii care au contrariat si despre care s-a discutat mai mult decat mi-ar fi placut. Este vorba de decizii care ma afectau pe mine in proportie de 99% dar despre care mai toti au avut ceva de spus. Daca ar fi fost sa aplec urechea la ce se vorbea nu eram nici pe departe atat de multumita de mine ca acum. Singura problema a fost, si inca o mai am, ca totusi uneori lucrurile care se vorbesc ma fac sa plang, desi aproape nimeni nu-si da seama ca as fi afectata.
Familie, familie, familie
Din nou, a nu se confunda cu actul casatoriei. Daca esti intr-o relatie frumoasa fa astfel incat sa va simtiti ca o familie, fa-i cunostinta cu parintii tai, aproapiati-va cu totii, lucrati impreuna astfel incat sa maximizati toate beneficiile si lucrurile frumoase. Pe langa asta, mi-am dat seama ca familia si ma refer in special la parinti, frati si bunici vor fi singurii, dar chiar singurii care indiferent cate "rele" am face ne vor lua in brate si ne vor ierta. Si ce bine e de sarbatori cand ne intalnim si suntem multi si vorbim politica :)...
Voi, cei mai tineri sau cei mai in varsta, ce v-ati comunica daca v-ati putea intoarce in timp?
joi, 30 ianuarie 2014
De data asta despre RDS
Acum vreo doua zile imi plateam factura online la RCS/RDS (cum le place lor sa zica) si cu mare surprindere observ ca au lansat un abonament de net cu viteza de 1 giga pe secunda. A fost un moment din acela "ai sa ma bata sfantu'" si nu mi-s foarte dese momentele astea. Ca idee, cred ca majoritatea dintre noi au acasa abonamente de 100 mega pe secunda, asta insemnand ca luam o melodie mp3 in mai putin de o secunda si un film baban cam in 15 minute (bineinteles, ma refer ca luam legal, cu plata :D). La un abonament de 100 de mega nu cred totusi sa depasim vreodata 15 mega pe secunda, in mod real. Asta inseama ca la unul de 1000 de mega pe secunda am avea o viteza reala de vreo 150 de mega pe secunda!!!! Adica cateva secunde sa iei un film blu ray!!! Cred ca acest super abonament isi gaseste baza doar in faptul ca la noi se downloadeaza in draci, cum suntem cu totii obisnuiti, fiindu-ne cred, imposibil sa renuntam vreodata la tipul asta de relatie cu internetul. Un prieten apropiat care locuieste in Germania (da Lucky, tu - apropo de Lucky, el e stelist, sa se stie) mi-a zis ca acolo nu ai cum sa iei de pe torente pentru ca dupa cateva secunde de download efectiv se intrerupe. Nu cred ca o sa ne mai ia mult sa depasim Coreea de Sud la viteza de net si atunci chiar o sa fim cei mai grozavi de pe planeta la ceva :D.
Nu ma pot abtine sa nu-l citez pe un tip Valentin Popoviciu, de la RDS, care zice asa: "Cu aceasta oferta vrem sa pregatim utilizatorii pentru viitor. Informatia ajunge in dispozitivele utilizatorilor de pana la 10 ori mai rapid decat pana acum, iar internautii au practic acces, in acest moment, la viteze ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare. Cu noile Fiberlink 500 si Fiberlink 1000, ce permit acces la viteze de download de pana la 500 Mbps, respectiv pana la 1000 Mbps, abonatii Digi se conecteaza astazi la viteza viitorului!",
Tin sa subliniez: ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare - adica, in traducere libera: nu are importanta ca deja siturile se incarca instant, ca deja poti lua orice de pe net extrem de rapid... acum la download e liber nenica :D:D:D
Bineinteles, imi dau si eu seama ca perspectiva mea e cea a unui utilizator casnic, deci poate pentru firme sau alte organizatii o viteza de 10 ori mai mare decat in mod obisnuit chiar conteaza, insa de aia e blog, sa scriu despre ce ma afecteaza pe mine :). A, si costa 59 de lei pe luna... sa se zgarie pe ochi cei care stau in strainatate.
Si inca o chestie tot legata de RCS, care e chiar ok, isi mai spala si ei pacatele dupa cat m-au enervat in ultimele luni (cel putin pe bani putini). Pentru cei care au tableta sau telefon mobil si abonament de cablu exista o aplicatie ce poate fi instalata pe dispozitiv prin care poti sa vezi live mai multe dintre canalale lor sau emisiuni inregistrate (inclusiv documentare). Se activeaza din cont (pe care ti-l creezi pe site cu datele de pe factura) si apoi trebuie sa instalezi aplicatia.
Concluzia serii: Mai nou internetul e frate cu romanul :D
Nu ma pot abtine sa nu-l citez pe un tip Valentin Popoviciu, de la RDS, care zice asa: "Cu aceasta oferta vrem sa pregatim utilizatorii pentru viitor. Informatia ajunge in dispozitivele utilizatorilor de pana la 10 ori mai rapid decat pana acum, iar internautii au practic acces, in acest moment, la viteze ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare. Cu noile Fiberlink 500 si Fiberlink 1000, ce permit acces la viteze de download de pana la 500 Mbps, respectiv pana la 1000 Mbps, abonatii Digi se conecteaza astazi la viteza viitorului!",
Tin sa subliniez: ce le vor asigura nevoile actuale si viitoare de comunicare - adica, in traducere libera: nu are importanta ca deja siturile se incarca instant, ca deja poti lua orice de pe net extrem de rapid... acum la download e liber nenica :D:D:D
Bineinteles, imi dau si eu seama ca perspectiva mea e cea a unui utilizator casnic, deci poate pentru firme sau alte organizatii o viteza de 10 ori mai mare decat in mod obisnuit chiar conteaza, insa de aia e blog, sa scriu despre ce ma afecteaza pe mine :). A, si costa 59 de lei pe luna... sa se zgarie pe ochi cei care stau in strainatate.
Si inca o chestie tot legata de RCS, care e chiar ok, isi mai spala si ei pacatele dupa cat m-au enervat in ultimele luni (cel putin pe bani putini). Pentru cei care au tableta sau telefon mobil si abonament de cablu exista o aplicatie ce poate fi instalata pe dispozitiv prin care poti sa vezi live mai multe dintre canalale lor sau emisiuni inregistrate (inclusiv documentare). Se activeaza din cont (pe care ti-l creezi pe site cu datele de pe factura) si apoi trebuie sa instalezi aplicatia.
Concluzia serii: Mai nou internetul e frate cu romanul :D
joi, 23 ianuarie 2014
Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă
Suntem de câteva zile în Austria, la Fügen, într-o foarte faină vacanță de ski și sunt așa de plăcut impresionată de mai multe lucruri încât cred că merită să le împărtășesc și cu alții.
Nici nu știu exact cu ce să încep... E primul an în care vin într-o vacanță de ski aici, am mai avut odată un sejur de ski la Bansko, dar mi se pare că experiența este mai frumoasă în Austria și asta datorită mai multor lucruri pe care o să le descriu mai jos.
Prietenii mei de la Cluj (dragii mei foști colegi de liceu) și-au creat oarecum o tradiție în a-și face un sejur la ski în fiecare ianuarie și în sfârșit anul ăsta mi s-a arătat și mie să merg cu ei. Inițial nici măcar nu mi-a fost clar unde mergem exact; până cu câteva zile înainte să plecăm aveam impresia ca noi mergem la Solden (tot Austria) pentru că aia fusese prima ofertă, noroc că am întrebat și m-am dumirit.
Zona în care suntem se numește Zillertal (valea râului Ziller), regiunea Tyrol și dacă ar fi s-o descriu prin analogie cu ceva ce cunoaștem deja, aș putea spune că e ca un fel de Valea Prahovei – asta din punct de vedere al organizării spațiale. Adică un șir lung de stațiuni montane, așezate pe o parte și pe cealaltă a văii și a șoselei. Și asemănările se cam opresc aici. De la Cluj sunt aproximativ 1200 de km de condus, destul de multicel, noi i-am parcurs în 12 ore, lejer, cu opriri regulate și cu viteză de croazieră. Ne-am împărțit în mașini ca să scoatem un preț bun pe trasport, iar de cazat, ne-am rezervat niște apartamente de două stele, foarte confortabile, nimic simandicos, dar curate și confortabile, cu bucătărie proprie, perfect utilată. Cine a mai fost prin Austria înțelege despre ce vorbesc, e genul ală de cazare cu preț modic, unde îți gătești tu, nu are recepție, e ca și cum ai fi la cineva acasă. Pentru 7 nopți am plătit 150 Euro, acceptabil zic eu, dar la banii ăștia trebuie adunați și cei de mâncare.
Pentru cei pasionați de sporturile de iarnă zona e paradis, iar dacă nu ești așa când ajungi, cu siguranță vei fi după ce pleci de aici. Toată zona Zillertal e împânzită de zone de ski și prin zone înțeleg centre cu câteva zeci sau sute de km de pârtie interconectați, pârtii cu toate gradele de dificultate. Din punct de vedere logistic lucrurile stau cam asa: (și să vedeți cât de simplu poate să fie, că te unge pe suflet) Cumperi fie din țară (prin agenție), fie pe net, fie direct de aici un skipass pe câte zile vrei (minumum 2) care se prezintă sub forma unui card magnetic cu un cod unic pe care îl scanezi când urci în telecabină, telescaun sau teleski. Pentru ÎNTREAGA zonă este același skipass, indiferent de localitatea în care alegi să skiezi sau instalația de tracțiune pe care vrei să urci. Tot skipassul astă îți dă acces gratis la trasportul către pârtii, cu autobuzele speciale sau cu trenul, sistem perfect pus la punct, fără întârzieri sau aglomerări enervante. Cam în oricare punct de pe vale te vei caza, undeva în apropiere este o gară sau o stație la care să ajungi ușor. În cele 4 zile în care am skiat, în zone (localități) diferite nu am stat nicăieri la coadă și nu exagerez deloc. Mi s-a părut incredibil cât de uns poate să funcționeze totul. Toate zonele de repaus de pe pârtie au wi-fi gratis, băi curate, restaurante și cafenele și terase panoramice (cele mai multe dintre ele) de ti-e mai mare dragul să pierzi ziua întreagă pe acolo. Ce m-a impresionat teribil au fost două lucruri pe care le și exemplific mai jos cu poze. Unu: la baza tuturor zonelor de ski o să gesești o tablie magnetică unde sunt accesibile surubelnițe de toate felurile ca să-ti ajustezi legăturile pe skiuri. Cool, ah? Doi: la unul dintre restaurantele de pe pârtie în sfârșit cineva înțelesese frustrarea tipic feminină de a aștepta la coada la toaletă (nu am văzut asta vreodată să se întâmple la bărbați) așa că au prevăzut două spații pentru femei și unul pentru bărbați (evident cu mai multe toatele în interiorul fiecărui spațiu).
Codul de pe skipass îți dă acces la un site unde ți se înregistrează traseul din fiecare zi, pe unde te-ai dat, viteza medie, dacă ai fost mai performant sau nu decât alții etc. Un fel de Facebook al zonei :).
Peisajele sunt spectaculoase, las pozele să fie sursă de dor de ducă și e perfect să ai norocul să prinzi zile cu soare și nu cu ceață. Dacă nu ninge, poate să fie destul de frustrant să skiezi doar pe zăpadă artificială dar tocmai ce a nins aici de două zile asă că putem fi mulțumiți.
În rest, Fugen are un SPA termal măricel, cu mai multe piscine de temperaturi diferite, două topogane simpatice și o zonă în care poți să ieși afară în apă caldă, chiar dacă sunt zile de iarnă. De acolo nu am poze, dar pentru cine e în zonă, merită să facă măcar o vizită. A, și ce am uitat să mai povestesc, ziua de ski ține cam de la 8 (pentru cine se trezește) până la 16, când se opresc instalațiile. După asta, oricine se poate opri la un Apres Ski, denumire generică pentru barurile și cafenelele de la baza pârtiilor unde skiorii se opresc, beau ceva, unii mai și dansează, muzica bubuie, oricum atmosfera e super faină. Asta până pe la 19, apoi nu știu ce se întâmplă, noi stăm împreună la povești (a se citi beute) sau mai mergem să ne plimbăm hai hui.
O să povestesc cu altă ocazie despre ski și experiența mea sportivă de aici, mai ales că sunt multe de spus despre acest sport sănătos dar destul de scumpicel. Până atunci, recomand din tot sufletul zona asta pentru vacanță și relaxare.
Nici nu știu exact cu ce să încep... E primul an în care vin într-o vacanță de ski aici, am mai avut odată un sejur de ski la Bansko, dar mi se pare că experiența este mai frumoasă în Austria și asta datorită mai multor lucruri pe care o să le descriu mai jos.
Prietenii mei de la Cluj (dragii mei foști colegi de liceu) și-au creat oarecum o tradiție în a-și face un sejur la ski în fiecare ianuarie și în sfârșit anul ăsta mi s-a arătat și mie să merg cu ei. Inițial nici măcar nu mi-a fost clar unde mergem exact; până cu câteva zile înainte să plecăm aveam impresia ca noi mergem la Solden (tot Austria) pentru că aia fusese prima ofertă, noroc că am întrebat și m-am dumirit.
Zona în care suntem se numește Zillertal (valea râului Ziller), regiunea Tyrol și dacă ar fi s-o descriu prin analogie cu ceva ce cunoaștem deja, aș putea spune că e ca un fel de Valea Prahovei – asta din punct de vedere al organizării spațiale. Adică un șir lung de stațiuni montane, așezate pe o parte și pe cealaltă a văii și a șoselei. Și asemănările se cam opresc aici. De la Cluj sunt aproximativ 1200 de km de condus, destul de multicel, noi i-am parcurs în 12 ore, lejer, cu opriri regulate și cu viteză de croazieră. Ne-am împărțit în mașini ca să scoatem un preț bun pe trasport, iar de cazat, ne-am rezervat niște apartamente de două stele, foarte confortabile, nimic simandicos, dar curate și confortabile, cu bucătărie proprie, perfect utilată. Cine a mai fost prin Austria înțelege despre ce vorbesc, e genul ală de cazare cu preț modic, unde îți gătești tu, nu are recepție, e ca și cum ai fi la cineva acasă. Pentru 7 nopți am plătit 150 Euro, acceptabil zic eu, dar la banii ăștia trebuie adunați și cei de mâncare.
Pentru cei pasionați de sporturile de iarnă zona e paradis, iar dacă nu ești așa când ajungi, cu siguranță vei fi după ce pleci de aici. Toată zona Zillertal e împânzită de zone de ski și prin zone înțeleg centre cu câteva zeci sau sute de km de pârtie interconectați, pârtii cu toate gradele de dificultate. Din punct de vedere logistic lucrurile stau cam asa: (și să vedeți cât de simplu poate să fie, că te unge pe suflet) Cumperi fie din țară (prin agenție), fie pe net, fie direct de aici un skipass pe câte zile vrei (minumum 2) care se prezintă sub forma unui card magnetic cu un cod unic pe care îl scanezi când urci în telecabină, telescaun sau teleski. Pentru ÎNTREAGA zonă este același skipass, indiferent de localitatea în care alegi să skiezi sau instalația de tracțiune pe care vrei să urci. Tot skipassul astă îți dă acces gratis la trasportul către pârtii, cu autobuzele speciale sau cu trenul, sistem perfect pus la punct, fără întârzieri sau aglomerări enervante. Cam în oricare punct de pe vale te vei caza, undeva în apropiere este o gară sau o stație la care să ajungi ușor. În cele 4 zile în care am skiat, în zone (localități) diferite nu am stat nicăieri la coadă și nu exagerez deloc. Mi s-a părut incredibil cât de uns poate să funcționeze totul. Toate zonele de repaus de pe pârtie au wi-fi gratis, băi curate, restaurante și cafenele și terase panoramice (cele mai multe dintre ele) de ti-e mai mare dragul să pierzi ziua întreagă pe acolo. Ce m-a impresionat teribil au fost două lucruri pe care le și exemplific mai jos cu poze. Unu: la baza tuturor zonelor de ski o să gesești o tablie magnetică unde sunt accesibile surubelnițe de toate felurile ca să-ti ajustezi legăturile pe skiuri. Cool, ah? Doi: la unul dintre restaurantele de pe pârtie în sfârșit cineva înțelesese frustrarea tipic feminină de a aștepta la coada la toaletă (nu am văzut asta vreodată să se întâmple la bărbați) așa că au prevăzut două spații pentru femei și unul pentru bărbați (evident cu mai multe toatele în interiorul fiecărui spațiu).
Codul de pe skipass îți dă acces la un site unde ți se înregistrează traseul din fiecare zi, pe unde te-ai dat, viteza medie, dacă ai fost mai performant sau nu decât alții etc. Un fel de Facebook al zonei :).
Peisajele sunt spectaculoase, las pozele să fie sursă de dor de ducă și e perfect să ai norocul să prinzi zile cu soare și nu cu ceață. Dacă nu ninge, poate să fie destul de frustrant să skiezi doar pe zăpadă artificială dar tocmai ce a nins aici de două zile asă că putem fi mulțumiți.
În rest, Fugen are un SPA termal măricel, cu mai multe piscine de temperaturi diferite, două topogane simpatice și o zonă în care poți să ieși afară în apă caldă, chiar dacă sunt zile de iarnă. De acolo nu am poze, dar pentru cine e în zonă, merită să facă măcar o vizită. A, și ce am uitat să mai povestesc, ziua de ski ține cam de la 8 (pentru cine se trezește) până la 16, când se opresc instalațiile. După asta, oricine se poate opri la un Apres Ski, denumire generică pentru barurile și cafenelele de la baza pârtiilor unde skiorii se opresc, beau ceva, unii mai și dansează, muzica bubuie, oricum atmosfera e super faină. Asta până pe la 19, apoi nu știu ce se întâmplă, noi stăm împreună la povești (a se citi beute) sau mai mergem să ne plimbăm hai hui.
O să povestesc cu altă ocazie despre ski și experiența mea sportivă de aici, mai ales că sunt multe de spus despre acest sport sănătos dar destul de scumpicel. Până atunci, recomand din tot sufletul zona asta pentru vacanță și relaxare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)