Mie cam la asta mi se pare ca se rezuma un timp de asteptare scurt la call center, la faptul ca iti pasa de clienti. Iar cand faci eforturi ca timpul de asteptare sa scada si mai mult, treci in zona companiilor care merita apreciate.
Batalia pe piata e grea, nu mai e de ajuns sa ti se ofere cel mai bun pret, vrei un serviciu bun de la A la Z. De aceea apreciez cu adevarat ceea ce au facut cei de la Flanco prin serviciul #suportclientinonstop. Pe langa ca poti suna la ei oricand 7 din 7, 24 din 24 mai vor si sa-si impuna un timp de asteptare de maxim 40 de secunde. Au apelat la blogosfera sa faca acest lucru cunoscut si sa testeze daca au reusit ce si-au propus.
Am intrat si eu in jocul lor si nu pot sa spun decat bravo si mult succes in continuare #flanco !
Va invit sa vedeti mai jos cat de mult am avut de asteptat.
duminică, 14 august 2016
vineri, 12 august 2016
Despre blogging si vlogging
In ale mele cautari zilnice pe internet, cautari fiind frumos spus, mai mult pierdere de vreme :)) cu un 10% din timp folosit in mod productiv, am observat ca bloggingul, adica forma scrisa de trimitere a informatiei, este mult mai populara, cunoscuta, cautata, decat vloggingul, adica forma video de transmitere a informatiei, ceea ce fac eu pe youtube in momentul acesta.
Chiar astazi am lasat niste comentarii pe cateva bloguri de pareting pe care le urmaresc, iar la site (in caseta de identificare a celui care posteaza comentariul) am inclus linkul meu de la canalul de youtube. Si ce sa vezi, acesta nu era de fapt vizibil pentru nimeni, inafara de moderatorul comentariilor, adica proprietarul blogului. Daca as fi lasat comentariul cu adresa blogului, atunci comentariul meu era automat linkuit si oricine ar fi putut sa intre in blogul meu.
Asadar sunt nevoita sa folosesc blogul pe post de identificator in social media (ce termeni pomposi am inceput sa folosesc :D, ca sa fac, vin la pachet cu internetul) si ca link catre canalul meu de youtube.
Si o sa postez si aici tot ce fac pe youtube.
Asta ca o mica explicatie de ce am scos blogul de la naftalina... Oricum, eu zic ca merita, mai ales pentru ca penultimul meu film, cel cu weekendul la Mamaia o are in prim-plan pe Silvia care este tare dragalasa.
Chiar astazi am lasat niste comentarii pe cateva bloguri de pareting pe care le urmaresc, iar la site (in caseta de identificare a celui care posteaza comentariul) am inclus linkul meu de la canalul de youtube. Si ce sa vezi, acesta nu era de fapt vizibil pentru nimeni, inafara de moderatorul comentariilor, adica proprietarul blogului. Daca as fi lasat comentariul cu adresa blogului, atunci comentariul meu era automat linkuit si oricine ar fi putut sa intre in blogul meu.
Asadar sunt nevoita sa folosesc blogul pe post de identificator in social media (ce termeni pomposi am inceput sa folosesc :D, ca sa fac, vin la pachet cu internetul) si ca link catre canalul meu de youtube.
Si o sa postez si aici tot ce fac pe youtube.
Asta ca o mica explicatie de ce am scos blogul de la naftalina... Oricum, eu zic ca merita, mai ales pentru ca penultimul meu film, cel cu weekendul la Mamaia o are in prim-plan pe Silvia care este tare dragalasa.
joi, 11 august 2016
Cand amintirile devin tot mai frumoase odata cu trecerea timpului...
Ascultam acum melodia pe care am dansat clasicul "dans al mirilor" la nunta noastra din iunie. Roses of Red - The Kelly Family. Am devenit extrem de nostalgica. A fost tare frumos, o sa ramanem cu niste amintiri tare faine, pe viata. Ii impartaseam aceste ganduri lui Vlad pe facebook si in acelasi timp m-am gandit ca urmatorul eveniment de acest gen si de aceeasi anvergura va fi cand va face nunta Silvia... daca va alege sa faca. Asta m-a dus cu gandul si mai departe, la momentul cand ea va fi deja om mare, si tare mult m-a emotionat gandul acesta. Si apoi am inceput sa ma gandesc ca cine stie in ce formula vom fi atunci, cati dintre noi se vor mai fi dus in ceruri si asa m-am gandit din nou la bunica mea care nu m-a vazut mireasa. Si iar mi-au dat lacrimile. Si de bucurie pentru ceea ce am, dar si de tristete pentru ceea ce nu mai am. Asa e natura umana...
Va las mai jos cateva din amintirile mele, care vin la pachet cu emotiile pe care le-am trait pe 11 iunie anul acesta.
Va las mai jos cateva din amintirile mele, care vin la pachet cu emotiile pe care le-am trait pe 11 iunie anul acesta.
luni, 11 mai 2015
Prima mea experiență la un hotel All Inclusive
Eram tare curioasă cum e cu sistemul ăsta all inclusive, auzisem multe păreri, dar nu avusesem niciodată parte de el. Evident, contează și câte stele are hotelul, probabil și țara, câte zile stai și alte elemente care vor avea parte de apreciere subiectivă.
În cazul nostru a fost un mini-sejur de 1 Mai, la hotelul Miramar din Obzor, Bulgaria, zonă aflată mai în sudul țării, la vreo 100 și un pic de kilometri de granița cu Turcia. Hotărârea de a merge acolo nu a fost luată cu greu, eu fiind deja în a 8-a lună de sarcină și cu chef maxim de a sta și a nu face mare lucru.
Am luat un sejur de 3 nopți, prin EcoVoyage Tour (agenție mică și puțin cunoscută, dar cu servicii impecabile) pe care am plătit 550 de lei de persoana - Ultra All Inclusive. Inițial dorisem un pachet cu 500 de lei, dar nu mai erau disponibile camere, diferența fiind faptul că cele cu 550 de lei aveau vedere laterală spre mare.
Hotelul are 4 stele și un rating foarte bun pe booking - 8.8 excelent (azi, că acum 2 săptămâni era 8.9 - fabulos :D), lucru care a contat când am decis asupra lui. În general evit să mergem în locuri cu rating sub 8, ai mari șanse să nu te simți așa cum ar trebui.
Pe drum am făcut 5 ore, asta pentru ca am ales varianta mai lungă, prin Vama Veche, din cauză că auzisem că pe la Giurgiu se circulă pe un singur sens pe pod și sunt cozi de 3 ore. Noi am mers șnur, cum s-ar zice, și am ajuns la hotel pe la ora 15.
Din acel moment tot sejurul a mers ca uns, chiar m-am mirat cum de nu am întâmpinat chiar nici o problemă, nimic să ne sâcâie sau să ne deranjeze. Cumva parcă mă așteptam fie să nu fie ok voucherul, fie să nu ne placă camera, fie să ne trateze aiurea pentru ca suntem români și nu nemți... Din fericire nici unul din miturile legate de bulgari nu s-a concretizat.
Camera era mare, în culori neutre și calme, și cu mochetă pe jos. Asta cu mocheta pe jos e un aspect care mie îmi place tare mult, până acum la toate hotelurile de la mare am prins doar gresie. Priveliștea de pe balcon era superbă, aproape de mare și plajă.
Mașina am lăsat-o în parcarea păzită și gratis a hotelului toate cele 3 zile, nu am ieșit deloc din incintă, nici nu prea am avut motive, cam totul fiind "la botul calului". E mare lucru să ai parcarea gratis la hotel în Bulgaria.
Acum legat de mâncare, că despre asta e de fapt all inclusivul, eu nu am văzut așa abundență în viața mea. În prima seara efectiv am ramas șocată încercând să-mi dau seama de un fel de mâncare pe care nu-l au. Se serveau cred vreo 20 de feluri de salate, plus ingrediente brute dacă vroiai tu să-ți faci una proprie, 2 feluri de supe/ciorbe, brânzeturi frantuzești și salamuri afumate, mezeluri de toate felurile, fripturici, pește pane și la aburi, fructe de mare, vreo 10 feluri de garnituri, paste, pizza, deserturi, colț bio cu diverse gemuri, cereale, biscuiței și astea timp de 3 ore, doar pentru cină. Băuturi erau de toate, sucuri, siropuri, bere, vin, la bar tării, coktailuri. Evident abundența vine cu marele minus al risipei, am văzut o grămadă de comeseni care își burdușeau farfuriile și consumau mai puțin de jumatate. Asta nu am prea înteles-o, doar puteai sa te duci și de 10 ori să-ti tot iei ce-ți poftea inima. (Am mâncat multe lucruri gustoase, contrar poveștilor cum că mâncarea în Bulgaria nu prea are gust. Dacă ar fi să fac o comparație, din păcate în general cea mai fadă mâncare am mâncat-o chiar în Românica noastră, recunosc, ceva mai bună ca în State.)
Cam la fel era și la micul dejun, și la prânz, iar dacă cumva nu te incadrai în orele de servire, mai aveau un restauranțel a la carte, unde puteai să mănânci diverse. Bineînțeles, totul gratis. Apropo de asta, pe lângă cei 550 de lei nu am mai scos nici un ban din buzunar. De fapt ba da, am lăsat niște bacșisuri la final, vreo 30 de lei.
Apropo de sala de mese - termenul e cam arhaic aș zice eu - e mai mult un restaurant imens, era o zonă special amenajată pentru copii, adică bufet cu o înălțime mai mică, de unde se puteau servi singuri cu diverse. Îmi place mult ideea independenței copiilor și faptul că sunt și alți oameni care se gândesc la asta. (mică paranteză, am rămas surprinsă când lucram la o grădiniță în State că le-am dat copiilor de un an și jumatate mini tacâmuri ca să mănânce singuri. Evident, își foloseau mai mult mâinile, dar toată ideea era să învețe să se hrănească singuri).
În rest, puteai face ceva toată ziua. Fie plajă (noi am stat, dar îmbracați că era cam frig), fie zumba, fie piscină (era inclusiv una interioară dar era cam rece apa), fie să stai doar și să bei bere, fie să dormi. Seara erau petreceri în barul hotelului și lumea chiar se distra.
Hotelul era plin de copii care alergau pe holuri, băteau mingea sau se dădeau cu trotineta, dar toată lumea îi ignora. Nu am auzit vreun adult să dea indicații gen "nu mai urla, nu mai fugi, nu etc". Parcă exista un consens al tuturor adulților de a fi zen și de a-i lăsa pe copii să fie copii. Ce s-au mai schimbat vremurile de când eram noi mici... Noi nu ne-am simțit deloc deranjați de această hărmălaie de copii, Vlad chiar a zis la un moment dat ca ce frumos înveselesc atmosfera. Și chiar așa e.
În concluzie, am avut așa o experiență plăcută, că m-aș întoarce oricând la acest hotel, cu plaja lui fină și apa curată, mai ales când o să fie Silvia mică. E drept, am prins un preț tare bun, în timpul verii e cam 80 de Euro camera pe noapte, dar sigur mai gasești reduceri prin agenții.
În cazul nostru a fost un mini-sejur de 1 Mai, la hotelul Miramar din Obzor, Bulgaria, zonă aflată mai în sudul țării, la vreo 100 și un pic de kilometri de granița cu Turcia. Hotărârea de a merge acolo nu a fost luată cu greu, eu fiind deja în a 8-a lună de sarcină și cu chef maxim de a sta și a nu face mare lucru.
Am luat un sejur de 3 nopți, prin EcoVoyage Tour (agenție mică și puțin cunoscută, dar cu servicii impecabile) pe care am plătit 550 de lei de persoana - Ultra All Inclusive. Inițial dorisem un pachet cu 500 de lei, dar nu mai erau disponibile camere, diferența fiind faptul că cele cu 550 de lei aveau vedere laterală spre mare.
Hotelul are 4 stele și un rating foarte bun pe booking - 8.8 excelent (azi, că acum 2 săptămâni era 8.9 - fabulos :D), lucru care a contat când am decis asupra lui. În general evit să mergem în locuri cu rating sub 8, ai mari șanse să nu te simți așa cum ar trebui.
Pe drum am făcut 5 ore, asta pentru ca am ales varianta mai lungă, prin Vama Veche, din cauză că auzisem că pe la Giurgiu se circulă pe un singur sens pe pod și sunt cozi de 3 ore. Noi am mers șnur, cum s-ar zice, și am ajuns la hotel pe la ora 15.
Din acel moment tot sejurul a mers ca uns, chiar m-am mirat cum de nu am întâmpinat chiar nici o problemă, nimic să ne sâcâie sau să ne deranjeze. Cumva parcă mă așteptam fie să nu fie ok voucherul, fie să nu ne placă camera, fie să ne trateze aiurea pentru ca suntem români și nu nemți... Din fericire nici unul din miturile legate de bulgari nu s-a concretizat.
Camera era mare, în culori neutre și calme, și cu mochetă pe jos. Asta cu mocheta pe jos e un aspect care mie îmi place tare mult, până acum la toate hotelurile de la mare am prins doar gresie. Priveliștea de pe balcon era superbă, aproape de mare și plajă.
Mașina am lăsat-o în parcarea păzită și gratis a hotelului toate cele 3 zile, nu am ieșit deloc din incintă, nici nu prea am avut motive, cam totul fiind "la botul calului". E mare lucru să ai parcarea gratis la hotel în Bulgaria.
Acum legat de mâncare, că despre asta e de fapt all inclusivul, eu nu am văzut așa abundență în viața mea. În prima seara efectiv am ramas șocată încercând să-mi dau seama de un fel de mâncare pe care nu-l au. Se serveau cred vreo 20 de feluri de salate, plus ingrediente brute dacă vroiai tu să-ți faci una proprie, 2 feluri de supe/ciorbe, brânzeturi frantuzești și salamuri afumate, mezeluri de toate felurile, fripturici, pește pane și la aburi, fructe de mare, vreo 10 feluri de garnituri, paste, pizza, deserturi, colț bio cu diverse gemuri, cereale, biscuiței și astea timp de 3 ore, doar pentru cină. Băuturi erau de toate, sucuri, siropuri, bere, vin, la bar tării, coktailuri. Evident abundența vine cu marele minus al risipei, am văzut o grămadă de comeseni care își burdușeau farfuriile și consumau mai puțin de jumatate. Asta nu am prea înteles-o, doar puteai sa te duci și de 10 ori să-ti tot iei ce-ți poftea inima. (Am mâncat multe lucruri gustoase, contrar poveștilor cum că mâncarea în Bulgaria nu prea are gust. Dacă ar fi să fac o comparație, din păcate în general cea mai fadă mâncare am mâncat-o chiar în Românica noastră, recunosc, ceva mai bună ca în State.)
Cam la fel era și la micul dejun, și la prânz, iar dacă cumva nu te incadrai în orele de servire, mai aveau un restauranțel a la carte, unde puteai să mănânci diverse. Bineînțeles, totul gratis. Apropo de asta, pe lângă cei 550 de lei nu am mai scos nici un ban din buzunar. De fapt ba da, am lăsat niște bacșisuri la final, vreo 30 de lei.
Apropo de sala de mese - termenul e cam arhaic aș zice eu - e mai mult un restaurant imens, era o zonă special amenajată pentru copii, adică bufet cu o înălțime mai mică, de unde se puteau servi singuri cu diverse. Îmi place mult ideea independenței copiilor și faptul că sunt și alți oameni care se gândesc la asta. (mică paranteză, am rămas surprinsă când lucram la o grădiniță în State că le-am dat copiilor de un an și jumatate mini tacâmuri ca să mănânce singuri. Evident, își foloseau mai mult mâinile, dar toată ideea era să învețe să se hrănească singuri).
În rest, puteai face ceva toată ziua. Fie plajă (noi am stat, dar îmbracați că era cam frig), fie zumba, fie piscină (era inclusiv una interioară dar era cam rece apa), fie să stai doar și să bei bere, fie să dormi. Seara erau petreceri în barul hotelului și lumea chiar se distra.
Hotelul era plin de copii care alergau pe holuri, băteau mingea sau se dădeau cu trotineta, dar toată lumea îi ignora. Nu am auzit vreun adult să dea indicații gen "nu mai urla, nu mai fugi, nu etc". Parcă exista un consens al tuturor adulților de a fi zen și de a-i lăsa pe copii să fie copii. Ce s-au mai schimbat vremurile de când eram noi mici... Noi nu ne-am simțit deloc deranjați de această hărmălaie de copii, Vlad chiar a zis la un moment dat ca ce frumos înveselesc atmosfera. Și chiar așa e.
În concluzie, am avut așa o experiență plăcută, că m-aș întoarce oricând la acest hotel, cu plaja lui fină și apa curată, mai ales când o să fie Silvia mică. E drept, am prins un preț tare bun, în timpul verii e cam 80 de Euro camera pe noapte, dar sigur mai gasești reduceri prin agenții.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)